Decizia nr. 313/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 și art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Grand Hotel Minerva 2002 - S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, în Dosarul nr. 1.968/208/2008 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 16 decembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1.968/208/2008, Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 și art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Grand Hotel Minerva - 2002 S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului împotriva sentinței pronunțate în procedura contestației la executare.

În motivarea excepției se arată că dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale, întrucât limitează dreptul la apărare al părților, acestea fiind constrânse să își aleagă avocatul nu în funcție de pregătirea acestuia, ci în funcție de onorariu. Se apreciază că dreptul avocatului de a fi remunerat prin plata onorariului pentru asistența juridică prestată este încălcat prin posibilitatea judecătorului de a interveni în contractul încheiat între avocat și client. Se susține că textul criticat contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece se creează o discriminare între două categorii de liber profesioniști, și anume experții, pe de o parte, și avocații, pe de altă parte. Totodată, se consideră că prevederile art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil din moment ce elimină calea de atac a apelului în judecarea contestației la executare.

Tribunalul Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 274 alin. 3 și ale art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, având următorul cuprins:

- Art. 274 alin. 3: "Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.";

- Art. 402 alin. 2 teza întâi: "Hotărârea pronunțată cu privire la contestație se dă fără drept de apel [...]."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, art. 24 privind dreptul la apărare și art. 124 privind înfăptuirea justiției.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea reține următoarele:

Cu privire la

art. 274 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 5 iulie 2007, raportat la o critică identică de neconstituționalitate, a stabilit că nu se poate pune semn de egalitate între modul de fixare al onorariului expertului și cel al avocatului, tratamentul diferit aplicat fiind justificat, iar faptul că judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat, nu contravine dispozițiilor art. 16 din Constituție.

De asemenea, prin

Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005, Curtea Constituțională a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 402 alin. 2 din Codul de procedură civilă, Curtea, prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, raportat la o critică identică de neconstituționalitate, a statuat că acestea nu încalcă art. 21 alin. (3), art. 24 sau 129 din Constituție, din moment ce accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate stabili, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluția din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Curtea constată că, întrucât nu este încălcat niciun drept sau nicio libertate fundamentală a acestuia, dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, invocate în susținerea excepției, nu au incidență în cauză. De asemenea, în lipsa indicării exprese a unui tratat internațional pretins a fi încălcat, Curtea nu poate reține aplicabilitatea în cauza de față a dispozițiilor art. 20 din Constituție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 alin. 3 și art. 402 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Grand Hotel Minerva 2002 - S.R.L., prin lichidator judiciar Dumitru Vasile, în Dosarul nr. 1.968/208/2008 al Tribunalului Caraș-Severin - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2009.