Decizia nr. 401/2009
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 și art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decretul-lege nr. 115/1938 27 aprilie 1938 (prevederi anume) *1) pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare *2)
Acsinte Gaspar - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 și
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Ioan Țanț și Mariana Țanț în Dosarul nr. 8.739/271/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 26 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 8.739/271/2006, Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 și
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare. Excepția a fost ridicată de Ioan Țanț și Mariana Țanț într-o cauză ce are ca obiect o acțiune în revendicare.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că potrivit Codului civil dobândirea dreptului de proprietate pe calea prescripției achizitive se face prin exercitarea unei posesii utile de 30 de ani, în vreme ce potrivit
dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune se face numai în condițiile reglementate de art. 27 și art. 28 din actul normativ menționat. Susține că posibilitatea cetățenilor români din Transilvania de a dobândi un drept de proprietate prin uzucapiune este limitată raportat la cetățenii din celelalte provincii istorice ale României.
Curtea de Apel Oradea - Secția civilă mixtă arată că, urmare a menținerii în vigoare a dispozițiilor
până la momentul finalizării lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pe întreg teritoriul administrativ al județelor Bihor și Satu Mare (așa cum prevede
art. 72 din Legea nr. 7/1996 ), se creează o diferență de regim juridic în ceea ce privește dobândirea proprietății prin prescripție achizitivă între posesorii care își au domiciliul situat în zona de aplicare a acestui act normativ și cei care se află în afara acestei zone. Însă, obligativitatea aplicării textelor de lege criticate a fost subliniată și de poziția constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așa fiind, apreciază că se impune asigurarea unui regim unic de dobândire a drepturilor reale asupra imobilelor prin posesie de lungă durată, la nivelul întregii țări.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că reglementarea de către legiuitor a două regimuri diferite pentru uzucapiune, datorită condițiilor istorice diferite din anumite zone ale țării, cel instituit prin
și cel al Codului civil, fiecare cu cerințele sale specifice, nu contravine principiului constituțional al egalității în fața legii. Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, astfel încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi decât diferit. Face referire la
deciziile Curții Constituționale nr. 653/2008
și nr. 23/2009 în care s-a reținut constituționalitatea textelor de lege criticate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 27 și
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul conținut:
- Art. 27: "În cazul când s-au înscris, fără cauză legitimă, drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună-credință, potrivit legii, timp de 10 ani.";
- Art. 28: "(1) Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.
(2) De asemenea, va putea cere înscrierea dreptului său, cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, socotiți de la înscrierea în cartea funciară a declarațiunii de renunțare la proprietate."
Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
Articolul 27
din Decretul-lege nr. 115/1938
reglementează uzucapiunea tabulară, deoarece prin aceasta se va consolida un drept înscris deja în cartea funciară. Astfel, textul de lege menționat se referă la situația în care un drept real imobiliar s-a înscris în cartea funciară fără cauză legitimă, deci în temeiul unui titlu nevalabil, în favoarea unei persoane care a posedat cu bună-credință. Deși înscrierea s-a făcut în temeiul unui titlu nevalabil, după trecerea perioadei prevăzute de lege, starea de aparență tabulară se va consolida, iar dreptul va fi dobândit cu efect retroactiv de la data înscrierii lui în cartea funciară. Consolidarea dreptului se face fără a fi necesară o hotărâre judecătorească pentru înscrierea dreptului real imobiliar în cartea funciară, întrucât înscrierea este deja efectuată și dreptul consolidat în temeiul legii.
Drepturile reale imobiliare pot fi dobândite și fără înscrierea în cartea funciară, în condițiile
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938 , prin uzucapiunea extratabulară. Articolul de lege menționat reglementează două situații în care o persoană posedă neîntrerupt un imobil timp de 20 de ani de la decesul titularului înscris în cartea funciară sau a înscrierii declarației de renunțare a acestuia la dreptul tabular. În aceste situații, drepturile reale imobiliare dobândite prin uzucapiune se vor înscrie în cartea funciară numai în baza constatării lor prin hotărâre judecătorească, simpla declarație dată de persoana interesată și autentificată la notarul public nefiind suficientă pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului său dobândit prin uzucapiune.
Cu privire la aplicabilitatea sistemului de carte funciară reglementat prin
ce consacră cazurile speciale de dobândire a proprietății prin uzucapiune înscrise în art. 27-28, Curtea reține faptul că, în absența unor dispoziții cu caracter tranzitoriu, trebuie să se recurgă la interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 69 alin. (2) și (3) cu referire la art. 56 alin. (1) și
art. 58 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 , republicată. Sub acest aspect, este de reținut că
art. 69 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 , republicată, a prevăzut că numai la finalizarea lucrărilor cadastrale și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui județ își încetează aplicabilitatea
Decretul-lege nr. 115/1938 , iar în conformitate cu dispoziția alin. (3) al aceluiași articol, doar ca urmare a definitivării cadastrului la nivelul întregii țări se abrogă acest decret. Din această dispoziție a
Legii nr. 7/1996 , prin care s-a reglementat regimul general al cadastrului și al publicității imobiliare, rezultă voința legiuitorului de a institui o aplicare treptată a noii legi, cu consecința incidenței, în continuare, a vechilor dispoziții ale
în regimul de carte funciară. În acest sens este și
Decizia nr. 86 din 10 decembrie 2007
a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 697 din 14 octombrie 2008.
Critica de neconstituționalitate privește, în esență, faptul că prin menținerea în vigoare a prevederilor
se aduce atingere egalității în drepturi, aplicându-li-se unor cetățeni un statut juridic discriminatoriu față de cetățenii care nu cad sub incidența acestui act normativ.
Curtea reține, însă, că, în jurisprudența sa, în deplin acord cu aceea a Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat în mod constant faptul că principiul egalității în fața legii nu însemnă uniformitate, așa încât, în cazul unor situații diferite, un tratament diferit este posibil atunci când acesta se justifică în mod obiectiv și rațional. Or, aplicabilitatea tranzitorie a dispozițiilor
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
este justificată obiectiv și rațional de procesul de definitivare a lucrărilor de cadastru și a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul țării.
Ca efect al aplicării
se va realiza, însă, o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară.
De altfel, Curtea Constituțională a reținut în
deciziile nr. 653 din 10 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 7 iulie 2008, și nr. 205 din 9 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 544 din 25 iulie 2002, faptul că în dreptul român au existat și mai există norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului național, de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania,
privind regimul zonelor libere,
privind dezvoltarea regională în România, însă existența unor acte normative diferite pentru anumite zone ale țării nu este de natură să creeze discriminări.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 27 și
art. 28 din Decretul-lege nr. 115/1938
pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare, excepție ridicată de Ioan Țanț și Mariana Țanț în Dosarul nr. 8.739/271/2006 al Curții de Apel Oradea - Secția civilă mixtă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, ACSINTE GASPAR Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.