Decizia nr. 604/1997

Ioan Muraru - președinte

Costica Bulai - judecător

Viorel Mihai Ciobanu - judecător

Mihai Constantinescu - judecător

Nicolae Popa - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de Societatea Comercială "Mariuta" - S.R.L. împotriva Decizie Curții Constituționale nr. 62 din 27 martie 1997.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public și în lipsa părților legal citate, și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 9 decembrie 1997.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin decizia nr. 62/1997 Curtea Constituțională a respins ca vadit nefondata excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 92/1996 , ridicată de Societatea Comercială "Mariuta" - S.R.L. în Dosarul nr. 8.962/1996 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin aceasta decizie s-a reținut ca obiectul excepției îl formează Normele metodologice pentru aplicarea

Ordonanței Guvernului nr. 15/1996

aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 92/1996 , astfel încât, competența Curții fiind limitată numai la controlul constituționalității legilor și ordonanțelor, excepția invocată este vadit nefondata.

Împotriva acestei decizii societatea comercială sus-menționată a formulat prezentul recurs pentru următoarele motive:

- Curtea nu s-a pronunțat asupra excepției, astfel cum a fost invocată, întrucât, din cuprinsul notelor de ședința depuse în fața instanței de judecată, asa cum rezultă din încheierea de sesizare, excepția s-a referit atât la normele metodologice aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 92/1996 , cat și la

art. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 ;

- Hotărârea Guvernului de aprobare a normelor metodologice a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 107 din Constituție, potrivit cărora hotărârile Guvernului pot avea ca obiect doar organizarea executării legilor, nu completarea lor, ceea ce se poate face de Guvern numai printr-o ordonanța, în temeiul unei legi de abilitare;

- prevederile art. 5 și 6 din ordonanța sunt contrare dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. a), art. 53 alin. (2) și (3) și ale art. 41 din Constituție;

- Curtea sa emita o decizie interpretativa a prevederilor

art. 5 și 6 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , în sensul că depășirea plafonului de plati, prevăzut la art. 5, constituie contravenție și se sancționează cu confiscarea sumei "în măsura în care apreciază instanța de control judiciar".

Întrucât soluționarea excepției s-a făcut în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, fără citarea părților, după declararea recursului s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, conform art. 24 alin. (3) din aceeași lege.

Guvernul, în punctul sau de vedere care se referă exclusiv la excepția de neconstituționalitate a normelor metodologice, considera, ca și în decizia recurată, ca excepția invocată este vadit nefondata.

Camera Deputaților și Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile atacate, raportate la prevederile Constituției și ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Decizia recurată se referă exclusiv la excepția de neconstituționalitate a normelor metodologice aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 92/1996 . Ținând seama de aceasta, rezultă ca motivul de recurs, potrivit căruia excepția invocată avea ca obiect și prevederile

art. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , nu numai hotărârea sus-menționată de aprobare a acestor norme metodologice, este întemeiat.

Din cuprinsul notelor de ședința depuse de autoarea excepției la Judecătoria Cluj-Napoca, la care se face referire și în încheierea de sesizare, reiese ca excepția de neconstituționalitate privea atât neconstituționalitatea normelor metodologice sus-menționate, cat și prevederile

art. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 . De asemenea, din argumentarea excepției, potrivit acestor note, rezultă ca sunt criticate prevederile ordonanței, invocandu-se în acest scop dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) și ale art. 53 alin. (2) și (3) din Constituție, îndeosebi în legătură cu plafonul de plati de 5 milioane lei pe zi.

În încheierea de sesizare instanța se referă exclusiv la normele metodologice, fapt pentru care atât decizia recurată, cat și punctul de vedere al Guvernului privesc excepția de neconstituționalitate numai în legătură cu aceste norme. Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 însă, autorul excepției este partea care a invocat-o, astfel încât instanța nu poate, prin încheierea de sesizare, sa o modifice. De aceea încălcarea de către instanța a obligației de a sesiza Curtea cu excepția, asa cum a fost invocată, respectiv reținerea parțială a excepției în încheierea de sesizare, nu poate avea ca semnificație nerespectarea dreptului constituțional al părții de a invoca excepția de neconstituționalitate asa cum crede de cuviință.

În consecința, întrucât decizia recurată nu s-a referit la constituționalitatea

art. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996 , urmează ca recursul să fie admis și, în temeiul art. 25 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea să se pronunțe și asupra constituționalității acestor articole. În acest sens, Curtea retine următoarele:

- prevederile

art. 5 și 6 din Ordonanța Guvernului nr. 15/1996

au fost modificate prin Ordonanța Guvernului nr. 26/1997, emisă după pronunțarea deciziei recurate. Conform noii reglementări, contravențiile nu mai atrag confiscarea sumei ce depășește plafonul legal; în consecința, sub acest aspect, excepția de neconstituționalitate a prevederilor din articolele respective a rămas fără obiect și, ținând seama de prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu prevederile alin. (4) din același articol, urmează a fi respinsă ca inadmisibila, întrucât o excepție de neconstituționalitate nu poate privi decât legea în vigoare;

- în ceea ce privește legitimitatea constituțională a plafonului zilnic de plati și încasări în numerar, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 8 din 20 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 93/1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 12 septembrie 1997, iar în motivarea excepției nu s-au adus argumente de natura sa modifice aceasta practica, întrucât, în esenta, motivele invocate sunt aceleași cu cele avute în vedere la pronunțarea deciziilor sus-menționate.

Fața de cele arătate rezultă, totodată, că nu se justifica cererea recurentei de a se emite o decizie de interpretare pentru instituirea competentei instanței de a aprecia aplicarea contravenției și a confiscării, nu doar de a controla a posteriori legalitatea actului administrativ emis, mai ales ca o asemenea interpretare ar avea semnificatia modificării textului de lege, ceea ce este de competența exclusiva a legiuitorului.

Cu privire la motivul de recurs referitor la neconstituționalitatea hotărârii de aprobare a normelor metodologice, în mod întemeiat în decizia recurată s-a reținut ca excede competentei Curții Constituționale. Ținând seama de prevederile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu cele ale alin. (4) ale aceluiași articol, potrivit cărora este inadmisibila excepția care are ca obiect un alt act normativ decât legea sau ordonanța, rezultă ca, în legătură cu normele metodologice invocate, excepția de fața urmează a fi respinsă ca inadmisibila.

Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 și al art. 26 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de Societatea Comercială "Mariuta" - S.R.L., desființează Decizia nr. 62 din 27 martie 1997 și, pe fond, respinge excepția de neconstituționalitate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 1997.