Decizia nr. 679/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 și

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorion" - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent învederează Curții că la dosarul cauzei partea Consiliul Județean Botoșani a transmis note scrise prin care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 30 octombrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 3.192/40/2008, Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 și

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Lorion" - S.R.L. din Botoșani într-un litigiu de contencios administrativ având ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege criticate încalcă normele constituționale care consacră dreptul de acces liber la justiție, dreptul de apărare și dreptul la folosirea căilor de atac, întrucât, pe de o parte, reglementează o singură cale de atac împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță în materia contenciosului administrativ și, pe de altă parte, deoarece instituie o procedură sumară și urgentă atât pentru judecarea cererii de suspendare a executării actului administrativ, cât și pentru judecarea recursului împotriva deciziei de suspendare a acestei executări. Precizează că termenele extrem de scurte și procedura sumară de judecată nu permit administrarea în condiții de legalitate a probatoriului și nu dau posibilitatea adoptării unei strategii de apărare eficiente.

Curtea de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 14, art. 17, art. 20 și

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată prin

Legea nr. 262/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:

- Art. 14: "Suspendarea executării actului

(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.";

- Art. 17: "Judecarea cererilor

(1) Cererile adresate instanței se judecă de urgență și cu precădere în ședință publică, în completul stabilit de lege.

(2) Pentru cererile formulate în baza prezentei legi se percep taxele de timbru prevăzute de

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, pentru cauzele neevaluabile în bani, cu excepția celor care au ca obiect contractele administrative, care se vor taxa la valoare.

(3) Hotărârile se redactează și se motivează în cel mult 30 de zile de la pronunțare.";

- Art. 20: "Recursul

(1) Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

(2) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență.

(3) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs, modificând sau casând sentința, va rejudeca litigiul în fond, dacă nu sunt motive de casare cu trimitere. Când hotărârea primei instanțe a fost pronunțată fără a se judeca fondul, cauza se va trimite, o singură dată, la această instanță.";

- Art. 21: "Căile extraordinare de atac

(1) Împotriva soluțiilor definitive și irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă.

(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părții interesate, în termen de 15 zile de la pronunțare. Cererea de revizuire se soluționează de urgență și cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare."

În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 21 - "Accesul liber la justiție", art. 24 - "Dreptul la apărare" și art. 129 - "Folosirea căilor de atac".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 594 din 20 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008, a statuat, cu privire la

art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , că urgența cu care se soluționează cererea de suspendare a executării actului administrativ este impusă tocmai de necesitatea evitării eventualei produceri a unor consecințe negative ale suspendării executării actului. În plus, fiind citate, părțile își pot face apărările pe care le consideră necesare, personal sau prin avocat, și pot propune probele pe care le apreciază ca fiind utile, astfel încât nu se poate susține că textul de lege criticat ar nesocoti dispozițiile constituționale care garantează dreptul la apărare.

De altfel,

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

stabilește că "Cererile adresate instanței se judecă de urgență și cu precădere (...)", de unde rezultă că celeritatea este o caracteristică esențială a proceselor în materia contenciosului administrativ, care, însă, nu este de natură să afecteze vreunul dintre drepturile fundamentale invocate de autorul excepției.

Asupra constituționalității

art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

Curtea s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 549 din 15 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 9 iunie 2008. Cu acel prilej, instanța de control constituțional a reținut că prevederile art. 129 din Constituție "conțin precizarea esențială potrivit căreia hotărârile instanțelor pot fi atacate, de Ministerul Public sau de părțile interesate, în condițiile legii. În plus, art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală oferă legiuitorului dreptul de a legifera cu privire la acest aspect. De aici se desprinde concluzia că nimic nu împiedică edictarea unei soluții legislative ca cea cuprinsă în textul de lege criticat. De altfel, această opțiune a legiuitorului a fost impusă de exigența soluționării cu celeritate a procesului dedus judecății, aceasta fiind una dintre caracteristicile acțiunii în contencios administrativ." Totodată, Curtea a reținut că dreptul la două grade de jurisdicție este garantat numai în materie penală, potrivit prevederilor art. 2 din Protocolul nr. 7 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Mai mult decât atât, chiar și în materie penală pot fi instituite anumite excepții de la această regulă.

În fine, cu privire la dispozițiile

art. 21 din Legea nr. 554/2004 , Curtea a statuat că acestea "nu numai că nu împiedică exercitarea liberului acces la justiție și folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, instituie un nou caz, suplimentar, pentru exercitarea de către persoanele interesate a acestor drepturi constituționale" ( Decizia nr. 675 din 12 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 474 din 27 iunie 2008).

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe a Curții Constituționale, soluțiile și motivarea deciziilor amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 14, art. 17, art. 20 și

art. 21 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Lorion" - S.R.L. din Botoșani în Dosarul nr. 3.192/40/2008 al Curții de Apel Suceava - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2009.