Decizia nr. 667/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d), ale art. 27 alin. (1) lit. b) și ale

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Marin Berceanu în Dosarul nr. 16.974/215/2008 al Judecătoriei Craiova - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 681D/2009.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 681D/2009 la Dosarul nr. 305D/2009.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 681D/2009 la Dosarul nr. 305D/2009, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 17 decembrie 2008 și 28 ianuarie 2009, pronunțate în dosarele nr. 16.974/215/2008 și nr. 16.973/215/2008, Judecătoria Craiova - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d), ale art. 27 alin. (1) lit. b) și ale

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Marin Berceanu și Cristi Berceanu în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele legale criticate încalcă accesul liber la justiție, întrucât asociatul sau administratorul unei societăți comerciale poate fi executat silit fără să fie parte în raportul fiscal ce se naște între societatea în cauză și organele fiscale. Se mai susține că prevederea legală ce consacră lipsa obligativității audierii contribuabilului anterior emiterii actului fiscal încalcă dreptul constituțional la apărare. Totodată, comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, în condițiile art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, nu este în măsură să ducă la încunoștințarea efectivă a contribuabilului despre obligațiile fiscale pe care le are de achitat, ceea ce are ca efect prescrierea dreptului său de a ataca în justiție actul în cauză.

Judecătoria Craiova - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9 alin. (2) lit. d), ale art. 27 alin. (1) lit. b) și ale

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, care au următorul cuprins:

- Art. 9 alin. (2) lit. d): "(2) Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) [obligația sa de a solicita exprimarea punctului de vedere al contribuabilului - sn] când: [...]

d) urmează să se ia măsuri de executare silită.";

- Art. 27 alin. (1) lit. b): "(1) Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condițiile prezentului cod răspund solidar cu acesta următoarele persoane: [...]

b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.";

- Art. 44 alin. (3): "(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului."

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (4) privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și art. 136 alin. (5) privind proprietatea.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în cazul declarării ca insolvabilă a societății și al luării deciziei de răspundere solidară a subiecților prevăzuți la art. 27 din Codul de procedură fiscală, persoanele interesate pot contesta actul administrativ fiscal potrivit art. 205 și următoarele din același cod, făcându-și toate apărările pe care le consideră necesare. În aceste condiții, exprimarea unui punct de vedere de către aceste persoane cu ocazia executării silite poate părea nerelevant și de aceea legiuitorul a prevăzut posibilitatea, și nu obligația organului fiscal de a solicita un punct de vedere al persoanei interesate. Desigur că, în contestația la executare silită, persoana interesată își poate face toate apărările (art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală), putând solicita anularea actului de executare contestat, al încetării executării înseși sau anularea titlului executoriu. În consecință, nu se poate reține încălcarea art. 21, art. 24 sau art. 52 din Constituție.

Curtea reține că alegerea făcută de legiuitor cu privire la persoanele care trebuie să achite obligațiile restante ale debitorului este justificată de legătura strânsă între acestea și debitorul declarat insolvabil (au dobândit în orice mod, cu reacredință, active de la debitor în cei 3 ani anteriori datei declarării insolvabilității, au provocat în calitate de administratori, asociați și acționari insolvabilitatea debitorului prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acestuia ori dacă controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, în accepțiunea legii, caz în care patrimoniile acestora din urmă sunt atât de strâns legate cu cel al debitorului, încât, de multe ori, acestea chiar se identifică între ele). De asemenea, o astfel de răspundere solidară este de natură a evita fraudele fiscale. În aceste condiții, critica de neconstituționalitate în raport cu art. 136 alin. (5) din Constituție apare ca fiind neîntemeiată.

În final, cu privire la constituționalitatea art. 44 alin. (3) din Codul de procedură fiscală, Curtea constată că, în sine, textul în cauză nu contravine niciunei dispoziții constituționale invocate, reglementând doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă deja acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitate a actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală.

Având în vedere cele de mai sus, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d), ale art. 27 alin. (1) lit. b) și ale

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 alin. (2) lit. d), ale art. 27 alin. (1) lit. b) și ale

art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Marin Berceanu și Cristi Berceanu în dosarele nr. 16.974/215/2008 și nr. 16.973/215/2008 ale Judecătoriei Craiova - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2009.