Decizia nr. 1015/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A. în dosarele nr. 661/122/2008, nr. 2.649/122/2007 și nr. 2.450/122/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secția civilă, în dosarele nr. 37.137/3/2007 și nr. 46.448/3/2007 ale Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarele nr. 4.113/90/2008, nr. 3.158/90/2008, nr. 3.523/90/2008, nr. 3.097/90/2008 și nr. 3.096/90/2008 ale Tribunalului Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și în Dosarul nr. 5.649/120/2007 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.

Conexarea dosarelor și dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 30 iunie 2009, în prezența reprezentanților Societății Comerciale Petrom - S.A., doamna avocat Ana Diculescu-Șova, domnii avocați Mădălin Niculeasa și Călin Andrei Zamfirescu, din cadrul Baroului București, precum și a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 7 iulie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 17 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 661/122/2008, nr. 2.649/122/2007, nr. 2.450/122/2007, încheierile din 3 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 37.137/3/2007 și nr. 46.448/3/2007 Tribunalul Giurgiu - Secția civilă și Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

și ale art. 164 din Codul de procedură civilă. Prin Încheierea din 20 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 5.649/120/2007, încheierile din 6 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 4.113/90/2008, nr. 3.158/90/2008 și nr. 3.523/90/2008, încheierile din 14 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.097/90/2008 și nr. 3.096/90/2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă și Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din Codul muncii.

Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A., pârâtă în dosarele menționate.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile art. 286, art. 287 și

art. 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât și pentru angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situație de dezechilibru față de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepției invocă faptul că intervalul de timp dintre data primirii citației și data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să își exercite dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor și nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp și cheltuieli, precum și la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.

Astfel, dispozițiile legale atacate încalcă, în opinia autorului, și principiul efectivității juridice.

De asemenea, se mai susține că obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicție cu normele constituționale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparțialitate și echitate procesuală, determinându-l să realizeze o probațiune diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu consecința suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor coparticipanți procesuali ajung la costuri uriașe, suportate de angajator.

Tribunalul Giurgiu - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind că Legea fundamentală a lăsat în competența autorității legiuitoare stabilirea regulilor privind competența și a regulilor speciale de procedură, în considerarea unor situații deosebite, iar măsurile prevăzute de dispozițiile legale criticate au ca finalitate exclusivă asigurarea celerității soluționării litigiilor de muncă și a exercitării dreptului la muncă.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că prevederile art. 286, art. 287 și

art. 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

sunt constituționale, fiind normal ca angajatorul, cel care deține probele necesare pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților dintr-un raport juridic de muncă, să suporte obligația de a prezenta probele în proces. Instanța mai subliniază faptul că prevederile art. 286 din Codul muncii raportate la

art. 74 din Legea nr. 168/1999

stabilesc o procedură derogatorie privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor, însă intenția legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură urgentă, adaptată exercitării dreptului la muncă. De asemenea, instanța subliniază faptul că și art. 288 din Codul muncii raportat la art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

are rolul de a asigura soluționarea cu celeritate a conflictelor de muncă, regulile de procedură aplicându-se, în mod echitabil, atât angajaților, cât și angajatorilor.

Tribunalul Argeș - Secția civilă și Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că excepția este neîntemeiată. Instanțele apreciază că este firesc ca în conflictele de drepturi sarcina probei să fie răsturnată, întrucât documentația ce a stat la baza emiterii actelor unilaterale de către angajator se află la acesta, iar dovezile de plată a drepturilor salariale sunt, de asemenea, în posesia acestuia.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale atacate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziții ce au următorul conținut:

- Art. 286 din Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";

- Art. 287 din Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.";

- Art. 288 din Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";

-