Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1143/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

prezumat în vigoare

Data actului
15 septembrie 2009
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 679 din 9 octombrie 2009
Citat de
13 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 9.448 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Eugen Scarlat în Dosarul nr. 9.245/302/2008 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 900 D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 , excepție invocată de Alexandru Andreescu în Dosarul nr. 808/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

La apelul nominal este prezent autorul excepției.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.991 D/2009, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 , excepție invocată de Florin Gabriel Ionescu în Dosarul nr. 12.879/302/2008 al aceleiași instanțe.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 853 D/2009, nr. 900 D/2009 și nr. 1.991 D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Alexandru Andreescu este de acord cu măsura conexării.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor, având în vedere conținutul identic al textelor de lege criticate în cele 3 cauze.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.991 D/2009 și nr. 900 D/2009 la Dosarul nr. 853 D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza se află în stare de judecată.

Alexandru Andreescu solicită schimbarea regimului de executare a pedepsei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 23 februarie 2009, 5 martie 2009 și, respectiv, 10 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 9.245/302/2008, nr. 808/302/2009 și, respectiv, nr. 12.879/302/2008, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și, respectiv,

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Eugen Scarlat, Alexandru Andreescu și, respectiv, Florin Gabriel Ionescu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece "stabilirea în mod arbitrar și pe criterii imprecis determinate nu pot decât să determine o inegalitate a cetățenilor în fața legii, lăsată la îndemâna unui organ de autoritate publică, așa cum este Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei." Aprecierea că decizia o are judecătorul delegat este neconformă cu dreptul la integritate psihică întrucât hotărăște pe baza raportului Comisiei, care poate dispune "în mod excepțional", fără stabilirea unor limite, "ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte deținutul". Se conchide în sensul că sintagma "în mod excepțional" îngrădește nepermis drepturile fundamentale și se impune înlăturarea ei.

Judecătoria Sectorului 5 București apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât normele criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie, consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, cuprinse în art. 22 alin. (2), respectiv art. 23 alin. (2), având un conținut identic: "În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate."

În susținerea excepției se invocă dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi și în art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză.

Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 1.315 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 23 decembrie 2008, și

Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, Curtea a statuat, pentru considerentele acolo reținute, că dispozițiile care reglementează regimurile de executare a pedepselor privative de libertate, inclusiv cele referitoare la procedura schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate în regimul imediat inferior ca grad de severitate nu stabilesc privilegii sau discriminări.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea.

În prezenta cauză se mai invocă și încălcarea art. 22 din Constituție privind dreptul la integritate fizică și psihică al persoanei, cu motivarea că aceasta se datorează aprecierii arbitrare a organelor administrative din cadrul penitenciarului. Asemenea critică nu poate fi reținută, deoarece vizează modul de interpretare și aplicare a legii de către comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aspect care excedează competenței Curții Constituționale. De altfel, potrivit

art. 26 alin. (1) și (5) din Legea nr. 275/2006 , schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. În plus, în temeiul art. 26 alin. (8) din același act normativ, împotriva acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se afla penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanțiile stabilite de lege, poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 alin. (2) și

art. 23 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Eugen Scarlat, Alexandru Andreescu și, respectiv, Florin Gabriel Ionescu în dosarele nr. 9.245/302/2008, nr. 808/302/2009 și, respectiv, nr. 12.879/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 septembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.