Decizia nr. 1264/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și art. 30 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al Curții de Apel Galați - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 104/233/2005, Curtea de Apel Galați - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și art. 30 alin. 3 din Codul familiei. Excepția a fost ridicată de Mihai Dermengi într-o acțiune de partaj.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Consideră că acestea ar fi trebuit să cuprindă precizări și criterii de evaluare, respectiv indicații precise asupra normelor aplicabile situației de fapt a cauzei în care autorul are calitatea de parte. Susține că lipsa de precizie și claritate a dispozițiilor legale atacate afectează însăși substanța dreptului dedus judecății, aducând o atingere gravă dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și dreptului la viața de familie, ocrotit de art. 26 alin. (1) din Legea fundamentală, raportat la art. 8 din Convenție.

Curtea de Apel Galați - Secția civilă apreciază că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, ci instituie prezumția relativă de comunitate de bunuri, care poate fi răsturnată prin orice mijloc de probă de către soțul care pretinde că ar fi avut o contribuție exclusivă la dobândirea unui bun în timpul căsătoriei.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituționale. În acest sens, face referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 1.122/2007

și nr. 308/2009.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 și art. 30 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut:

- Art. 2: "Relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciprocă între membrii ei, care sunt datori să-și acorde unul altuia sprijin moral și material.";

- Art. 30 alin. 3: "Calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 26 referitoare la viața intimă, familială și privată, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată și ale art. 51 privind dreptul de petiționare. Totodată invocă și încălcarea dispozițiilor art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la respectarea vieții de familie.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 122 din 3 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, a analizat critici identice cu referire la prevederile art. 2 din Codul familiei, reținând că acestea sunt neîntemeiate, de vreme ce reglementează cadrul legal unor noțiuni esențialmente de ordin social și moral, pentru a defini relațiile de familie.

Față de susținerile autorului excepției privind jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la respectarea criteriilor de calitate, accesibilitate și previzibilitate ale normelor juridice, Curtea constată că aceeași instanță europeană a statuat, de exemplu prin hotărârea pronunțată în Cauza Rekvenyi contra Ungariei, 1999, că previzibilitatea consecințelor ce decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută, întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naștere la o rigiditate excesivă a reglementării.

Totodată, cu privire la prevederile

art. 30 din Codul familiei, Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 184 din 26 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 1 aprilie 2008, reținând că acestea reglementează regimul comunității de bunuri a soților, ca o consecință firească a relațiilor personale izvorâte din căsătorie și ca o măsură legală de ocrotire a intereselor patrimoniale comune ale soților. Totodată, prin dispozițiile alin. (3) al art. 30 din Codul familiei se instituie prezumția relativă de comunitate a bunurilor soților, însă aceasta poate fi răsturnată de către partea care pretinde că bunul respectiv este propriu al unuia dintre soți. De asemenea, Curtea a reținut că bunurile comune pot fi împărțite atât în timpul căsătoriei, la cererea oricăruia dintre soți, prin hotărâre judecătorească, cât și la desfacerea căsătoriei prin divorț, cazuri în care instanța de judecată va stabili întinderea drepturilor fiecăruia dintre soți privind bunurile comune, ținând seama de participarea fiecărui soț prin munca sa sau prin mijloacele sale la dobândirea și conservarea bunurilor comune.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție, Curtea a reținut că dreptul de proprietate este garantat, iar conținutul și limitele acestui drept sunt stabilite de legiuitor.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a constatat că dispozițiile criticate din Codul familiei nu contravin prevederilor referitoare la proprietatea privată din Constituție și din actele internaționale invocate.

Soluția și considerentele pronunțate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

Celelalte dispoziții constituționale invocate nu au incidență în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 și art. 30 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Mihai Dermengi în Dosarul nr. 104/233/2005 al Curții de Apel Galați - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.