Decizia nr. 1425/2009

Partea prezentă este de acord cu conexarea dosarelor

Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.

Reținând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 1.768D/2009, nr. 1.856D/2009, nr. 1.858D/2009, nr. 1.859D/2009, nr. 2.025D/2009, nr. 2.026D/2009, nr. 2.1062.108D/2009 și nr. 2.474-2.480D/2009 la Dosarul nr. 1.766D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepției de neconstituționalitate

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 1, 8, 10 și 23 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 11.405/3/2008 (nr. în format vechi 8.687/2008), nr. 11.079/3/2008 (nr. în format vechi 87/2009), nr. 16.963/3/2008 (nr. în format vechi 470/2009), nr. 333/122/2008 (nr. în format vechi 7.817/2008), nr. 13.820/3/2008 (nr. în format vechi 8.688/2008), nr. 15.940/3/2008 (nr. în format vechi 1.770/2009) și nr. 21.200/3/2008 (nr. în format vechi 468/2009), Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287 și

art. 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierile din 16 martie 2009, pronunțate în dosarele nr. 3.918/120/2008, nr. 5.363/120/2008 și nr. 5.478/120/2008, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287 și

art. 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

Prin încheierile din 27 aprilie 2009, pronunțate în dosarele nr. 1.027/63/2009, nr. 935/104/2009, nr. 984/104/2009, nr. 739/104/2009, nr. 740/104/2009, nr. 1.165/104/2009 și nr. 5.059/104/2009, Tribunalul Olt - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 286, art. 287 și

art. 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă și ale art. 164 din Codul de procedură civilă.

Excepțiile au fost invocate de Societatea Comercială "Petrom" S.A. din București în cauze având ca obiect soluționarea unor acțiuni în pretenții.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că dispozițiile art. 286, art. 287 și

art. 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât și pentru angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situație de dezechilibru față de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepției invocă faptul că intervalul de timp dintre data primirii citației și data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să își exercite dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei care îi revine.

De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanței posibilitatea conexării cauzelor și nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp și de cheltuieli, precum și la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.

Astfel, dispozițiile legale atacate încalcă, în opinia autorului, și principiul efectivității juridice.

De asemenea, se mai susține că obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicție cu normele constituționale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparțialitate și echitate procesuală, determinându-l să realizeze o probațiune diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu consecința suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor coparticipanți procesuali ajung la costuri uriașe, suportate de angajator.

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, Curtea de Apel Ploiești - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Olt - Secția civilă, având opinii similare, consideră că prevederile art. 286, art. 287 și

art. 288 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

sunt constituționale, fiind normal ca angajatorul, cel care deține probele necesare pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților dintr-un raport juridic de muncă, să suporte obligația de a prezenta probele în proces.

Mai subliniază faptul că prevederile art. 286 din Codul muncii raportate la

art. 74 din Legea nr. 168/1999

stabilesc o procedură derogatorie privind termenele de judecată și modalitatea administrării probelor, însă intenția legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură urgentă, adaptată exercitării dreptului la muncă. De asemenea, se subliniază faptul că art. 288 din Codul muncii raportat la art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

are rolul de a asigura soluționarea cu celeritate a conflictelor de muncă, regulile de procedură aplicându-se, în mod echitabil, atât angajaților, cât și angajatorilor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere supra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 286, art. 287 și art. 288 din Codul muncii, ale art. 74, art. 75 și

art. 77 din Legea nr. 168/1999

privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziții ce au următorul conținut:

- Art. 286 din Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluționarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgență.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părților se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puțin 24 de ore înainte de termenul de judecată."

- Art. 287 din Codul muncii : "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare."

- Art. 288 din Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgență, instanța fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia."

-