Decizia nr. 1510/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Alexandru Gherghe și Alexandrina Gherghe în Dosarul nr. 42.079/3/2005 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 42.079/3/2005, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Alexandru Gherghe și Alexandrina Gherghe într-o cauză penală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dreptul de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil, întrucât experții care funcționează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu pot fi obiectivi și imparțiali, având în vedere că sunt subordonați procurorului D.N.A., sunt angajați ai acestei structuri și sunt numiți prin ordin al procurorului-șef al secției. Arată că expertiza sau constatarea făcută de specialistul D.N.A. constituie probă în procesul penal, dar aceasta nu este administrată la fel ca în cazul expertizelor și constatărilor prevăzute de Codul de procedură penală, când expertul este numit de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată și fiecare dintre părți are dreptul să ceară ca un expert recomandat de ea să participe la efectuarea expertizei. Autorii excepției arată că, în opinia lor, justiția nu este unică, imparțială și egală pentru toți, întrucât, în faza de urmărire penală, persoanele acuzate și cercetate de D.N.A. nu pot să își exercite drepturile prevăzute de Codul de procedură penală în ceea ce privește administrarea probei cu expertiza sau constatarea tehnico-științifică, spre deosebire de cele care sunt cercetate de alte parchete și care beneficiază de probe administrate în mod corect. Susțin, totodată, că se încalcă principiul egalității armelor, constând în posibilitatea tuturor părților din proces de a beneficia de șanse egale în ceea ce privește prezentarea cauzei, astfel încât nimeni să nu aibă un avantaj substanțial asupra adversarului său. Precizează că nici procurorul D.N.A. care folosește experți angajați, numiți prin ordin, nu poate fi un procuror imparțial, proba cu expertiza nefiind o probă administrată de acesta potrivit dispozițiilor legale prevăzute de Codul de procedură penală.

Tribunalul București - Secția a II-a penală nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege ce formează obiect al excepției sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 6 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 6: "Direcția Națională Anticorupție se încadrează cu procurori, ofițeri și agenți de poliție judiciară, specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic și în alte domenii, personal auxiliar de specialitate, precum și personal economic și administrativ, în limita posturilor prevăzute în statul de funcțiuni, aprobat potrivit legii."

- Art. 11: "(1) În cadrul Direcției Naționale Anticorupție sunt numiți, prin ordin al procurorului șef al acestei direcții, cu avizul ministerelor de resort, specialiști cu înaltă calificare în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, pentru clarificarea unor aspecte tehnice în activitatea de urmărire penală.

(2) Specialiștii prevăzuți la alin. (1) au calitatea de funcționar public și își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control nemijlocit al procurorilor din Direcția Națională Anticorupție. Specialiștii au drepturile și obligațiile prevăzute de lege pentru funcționarii publici, cu excepțiile menționate în prezenta ordonanță de urgență. De asemenea, specialiștii beneficiază, în mod corespunzător, de drepturile prevăzute la

art. 26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 177/2002

privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, cu modificările și completările ulterioare.

(3) Constatarea tehnico-științifică efectuată din dispoziția scrisă a procurorului de specialiștii prevăzuți la alin. (1) constituie mijloc de probă, în condițiile legii.

(4) Constatările tehnico-științifice și expertizele pot fi efectuate și de alți specialiști sau experți din instituții publice sau private române sau străine, organizate potrivit legii, precum și de specialiști sau experți individuali autorizați sau recunoscuți, potrivit legii."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Constituție: art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare și art. 124 alin. (2) și (3) care stabilesc că justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și că judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. De asemenea, sunt invocate și prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse la art. 5 - "Dreptul la libertate și la siguranță" și la art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin mai multe decizii, s-a mai pronunțat asupra prevederilor

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , atât în ansamblul său, cât și cu privire la unele alineate ale acestuia. Examinând excepția sub aspectul unor critici similare, instanța de contencios constituțional a constatat constituționalitatea acestora. Pot fi amintite, exemplificativ,

Decizia nr. 805 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008,

Decizia nr. 910 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 710 din 20 octombrie 2008, sau

Decizia nr. 1.027 din 7 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 11 noiembrie 2008.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

întrunesc exigențele impuse de un proces echitabil, inclusiv cea referitoare la necesitatea respectării principiului egalității armelor de care părțile pot dispune în cadrul unei proceduri judiciare. Astfel, în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a reținut că partea interesată are posibilitatea ca, odată cu prezentarea materialului de urmărire penală, în condițiile art. 250-254 din Codul de procedură penală, să ia cunoștință de existența constatării tehnico-științifice ca mijloc de probă efectuat de specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție. Subsecvent, poate formula obiecțiuni la raportul de constatare sau poate contesta în fața instanței de judecată, în condiții de contradictorialitate, mijlocul de probă respectiv. De asemenea, Curtea a observat că, în procesul deliberării, judecătorul verifică și evaluează materialul probator și își fundamentează soluția pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea și aprecierea probelor, iar nu prin raportarea exclusivă la constatările tehnico-științifice întocmite de specialiștii prevăzuți de textele de lege criticate, astfel că informațiile conținute în constatările tehnico-științifice nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

Totodată, cu privire la statutul specialiștilor din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Curtea a constatat că faptul că aceștia își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și sub controlul nemijlocit al procurorilor nu echivalează cu lipsa de obiectivitate sau de imparțialitate a acestora. Pe de altă parte, soluția legislativă este firească, de vreme ce procurorul supraveghează întreaga urmărire penală.

În ceea ce privește dispozițiile

art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , Curtea observă că acestea conțin o simplă enumerare a categoriilor de personal care pot fi încadrate în structura Direcției Naționale Anticorupție, fără să prezinte elemente de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 și

art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, excepție ridicată de Alexandru Gherghe și Alexandrina Gherghe în Dosarul nr. 42.079/3/2005 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2009.