Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1591/2009

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, a dispozițiilor art. 10 alin. (3), (4) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, precum și ale art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală

prezumat în vigoare

Data actului: 26 noiembrie 2009
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 894 din 21 decembrie 2009
Citează: 6 acte
Structură: 2 articole · 9.158 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 78/2000 8 mai 2000 (prevederi anume) pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Marinela Mincă - procuror

Marieta Safta - magistrat-asistent-șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, a dispozițiilor

art. 10 alin. (3), (4) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, precum și a dispozițiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Loredana Aurelia Țunaș, Olina Ramona Bianca Dragoș și Iuliana Mariana Sălăjan în Dosarul nr. 1.012/100/2008 al Tribunalului Maramureș - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.012/100/2008, Tribunalul Maramureș - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, a dispozițiilor

art. 10 alin. (3), (4) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, deși urmărirea penală în cauzele privind infracțiunile de corupție se efectuează în mod obligatoriu numai de către procuror, se atribuie organelor de poliție judiciară competența de a efectua acte de urmărire penală în numele procurorului, instituind o discriminare între inculpații din cauzele instrumentate de structura anticorupție și cei din alte cauze în care urmărirea penală este efectuată în mod obligatoriu de către procuror, lipsindu-i de garanțiile procesuale care decurg din efectuarea urmăririi penale de către acesta. Se mai arată că, în condițiile în care art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală permite procurorului să dispună ca anumite acte de cercetare să fie făcute de organele poliției judiciare, fără a detalia întinderea acestora și a explicita conținutul, dând posibilitatea arbitrariului și a înlăturării voinței legiuitorului de garantare a procesului penal, se încalcă dispozițiile constituționale.

Tribunalul Maramureș - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că în cauză "se pune o problemă de interpretare a legii, iar nu una de neconstituționalitate".

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituțional, invocând și jurisprudența Curții Constituționale în materie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, ale

art. 10 alin. (3), (4) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Direcția Națională Anticorupție, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:

Articolul 22

din Legea nr. 78/2000 : "În cazul infracțiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.";

Articolul 10

alin. (3), (4) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 :

"(3) Ofițerii și agenții de poliție judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcției Naționale Anticorupție. Ofițerii și agenții de poliție judiciară își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al procurorului.

(4) Dispozițiile procurorilor din Direcția Națională Anticorupție sunt obligatorii pentru ofițerii de poliție judiciară prevăzuți la alin. (1). Actele întocmite de ofițerii de poliție judiciară din dispoziția scrisă a procurorului sunt efectuate în numele acestuia.

[...] (7) Ofițerii și agenții de poliție judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nicio însărcinare.";

- Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanță ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliției judiciare."

Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți și ale art. 131 și 132 privind Rolul Ministerului Public și, respectiv, Statutul procurorilor.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că a mai examinat constituționalitatea textelor de lege criticate în prezenta cauză, în raport de critici similare. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 217 din 17 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 17 martie 2009, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reținute, a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală și ale

art. 10 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 . Tot astfel, prin

Decizia nr. 1.216 din 29 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 noiembrie 2009, și

Decizia nr. 968 din 30 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 12 decembrie 2007, Curtea a constatat că dispozițiile alin. (7) și, respectiv, alin. (4) ale

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

sunt constituționale. Considerentele care fundamentează jurisprudența anterioară a Curții în această materie se mențin, deoarece nu au intervenit elemente noi, fiind valabile și în ceea ce privește dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 78/2000 , în raport cu care nu au fost formulate critici distincte.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și

art. 29 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, a dispozițiilor

art. 10 alin. (3), (4) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-șef,
Marieta Safta

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.