Decizia nr. 223/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 195/2002 12 decembrie 2002 privind circulația pe drumurile publice
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gheorghe Flutur în Dosarul nr. 2.605/314/2009 al Judecătoriei Suceava.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției, având în vedere că, prin
Decizia nr. 538/2007 , Curtea Constituțională a mai soluționat o excepție de neconstituționalitate asemănătoare.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 2 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 2.605/314/2009, Judecătoria Suceava a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gheorghe Flutur într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
a fost adoptată fără a fi respectate condițiile impuse de Constituție în ceea ce privește adoptarea ordonanțelor de urgență, și anume existența situației extraordinare și motivarea urgenței în cuprinsul acesteia. Menționează că, indiferent dacă la emiterea ordonanței de urgență s-a uzat sau nu de instrumentul notei de fundamentare, prin care sunt prezentate motivele de urgență ce justifică respectiva reglementare, dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție au caracter imperativ, deci motivarea urgenței trebuie să rezulte din însăși conținutul acesteia.
Judecătoria Suceava apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece motivele de urgență ce justifică adoptarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
sunt cuprinse în nota sa de fundamentare, care face corp comun cu aceasta. Totodată, controlul de constituționalitate nu privește analiza oportunității urgenței, ci doar constituționalitatea unor măsuri adoptate.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.
Guvernul, în punctul său de vedere, apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă. Astfel,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
este un act normativ adoptat anterior revizuirii Constituției, prilej cu care a fost introdus textul art. 115 alin. (4). Or, art. 114 alin. (4) din Constituția în redactarea anterioară revizuirii nu obliga Guvernul să motiveze urgența în cuprinsul ordonanței de urgență.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare.
În opinia autorului excepției, actul normativ criticat contravine prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituție, potrivit cărora "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora."
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice a mai fost examinată în cadrul controlului de constituționalitate sub aceleași aspecte relevate de autorul prezentei excepții. În acest sens, Curtea a pronunțat mai multe decizii, printre care, de pildă,
Decizia nr. 538 din 31 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 25 iunie 2007,
Decizia nr. 575 din 19 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 1 noiembrie 2006, și
Decizia nr. 245 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005, prin care excepția de neconstituționalitate a fost respinsă. În esență, s-a reținut că
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002
este un act normativ adoptat sub regimul Constituției în redactarea anterioară revizuirii din anul 2003. Or, dispozițiile art. 114 alin. (4) din aceasta, la care se raportează controlul de constituționalitate, nu impuneau condiția motivării urgenței în cuprinsul ordonanței, așa cum o cer în prezent prevederile art. 115 din Constituția României, republicată. În ceea ce privește existența cazului excepțional, aceasta se desprinde din precizările făcute de Guvern în documentul mai sus amintit. În concluzie, rezultă că dubla condiție a existenței cazului excepțional și a urgenței a fost îndeplinită conform cerințelor constituționale pentru adoptarea ordonanței de urgență criticate, prevăzute de art. 114 alin. (4) din Constituția nerevizuită.
Întrucât, față de cele examinate de Curtea Constituțională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002
privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Gheorghe Flutur în Dosarul nr. 2.605/314/2009 al Judecătoriei Suceava.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Claudia-Margareta Krupenschi ___________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.