Decizia nr. 370/2010

Articolul 5

alin. (1) și (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "(1) Sancțiunile contravenționale sunt principale și complementare. [...]

(4) Prin legi speciale se pot stabili și alte sancțiuni principale sau complementare.";

-

Articolul 11

alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "(5) Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei se constată numai de instanța de judecată.";

-

Articolul 95

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 : "(1) Încălcarea dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, altele decât cele care întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, constituie contravenție și se sancționează cu avertisment ori cu amendă ca sancțiune principală și, după caz, cu una dintre sancțiunile contravenționale complementare prevăzute la art. 96 alin. (2).";

- Art. 96 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 : "(1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.

(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:

a) aplicarea punctelor de penalizare;

b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat;";

-

Articolul 100

alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 : "(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:

a) depășirea coloanelor de vehicule oprite la culoarea roșie a semaforului sau la trecerile la nivel cu calea ferată;

b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;

c) neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept;

d) nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului;

e) nerespectarea regulilor privind depășirea;

f) nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu;

g) neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).";

-

Articolul 101

alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , modificat prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 69/2007

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007: "(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: [...] 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 25 alin. (1) referitoare la dreptul la liberă circulație, ale art. 53 privind condițiile și limitele restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și ale art. 124 alin. (2) referitoare la înfăptuirea justiției, precum și a prevederilor art. 14 referitoare la interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Protocolului nr. 12 la Convenție privind interzicerea generală a discriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției critică, în realitate, modul de aplicare a dispozițiilor de lege atacate. Eventualele abuzuri ale agenților constatatori, la care face referire în motivarea excepției și care constituie, de fapt, cauza nemulțumirii autorului excepției, nu pot constitui, însă, motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) și (4) și ale

art. 11 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 95 alin. (1), ale art. 96 alin. (1) și (2) lit. a) și b), ale art. 100 alin. (3) și ale

art. 101 alin. (1) pct. 18 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Florin-Eliot-Marius Barbu în Dosarul nr. 837/250/2008 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 aprilie 2010.