Decizia nr. 464/2010
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
Are ca temei 2
- Legea nr. 4/1953 4 aprilie 1953 (prevederi anume) CODUL FAMILIEI
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ioan Vida - președinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Augustin Zegrean - judecător
Simona Ricu - procuror
Cristina Toma - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Anna Bilibok în Dosarul nr. 1.898/258/2006 al Tribunalului Harghita - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, arătând că instanța de contencios constituțional nu poate modifica sau completa dispoziția de lege supusă controlului de constituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 1.400/R din 17 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.898/258/2006, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Anna Bilibok într-o cauză civilă ce are ca obiect stabilirea dreptului părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dreptul părintelui căruia nu i-a fost încredințat copilul de a avea legături personale cu acesta ar trebui cenzurat. Astfel, consideră că numai părintele care contribuie la întreținerea copilului poate avea legături personale cu acesta.
Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textul de lege criticat contravine art. 49 alin. (1) din Constituție.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, acestea fiind instituite în considerarea interesului exclusiv al copilului. Invocă în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
În ceea ce privește actul de sesizare a Curții Constituționale în cazul Dosarului nr. 1.898/258/2006, deși acesta îl reprezintă o decizie pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie în soluționarea contestației în anulare declarată împotriva deciziei civile prin care Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins recursul declarat împotriva încheierii prin care Tribunalul Harghita - Secția civilă a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate, sesizarea este considerată legală, întrucât Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie nu a făcut o judecată pe fondul cauzei, ci s-a pronunțat numai asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conținut: "Părintele divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională."
În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecția copiilor și a tinerilor.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții constituționale. Astfel, în
Decizia nr. 1.287 din 8 octombrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009, Curtea a reținut că textul de lege dedus controlului utilizează termenul "drepturi" ale părintelui divorțat, căruia nu i s-a încredințat copilul. Astfel, acesta păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul și de a veghea la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea lui profesională, în opoziție cu terțele persoane și alături de celălalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul. Totodată, părintele căruia nu i s-a încredințat copilul este debitorul obligațiilor corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind ținut, în calitate de părinte, să contribuie la realizarea efectivă a drepturilor stabilite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte față de copilul său și care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești.
Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine dispozițiilor constituționale consacrate de art. 49 alin. (1) nu poate fi reținută, de vreme ce reglementarea criticată instituie o modalitate prin care autoritățile publice își îndeplinesc obligațiile de a respecta și ocroti viața intimă, familială și privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecție și asistență a copiilor și tinerilor în realizarea drepturilor lor.
Soluția și considerentele pronunțate în decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepție ridicată de Anna Bilibok în Dosarul nr. 1.898/258/2006 al Tribunalului Harghita - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 aprilie 2010.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Cristina Toma __________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.