Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 594/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului: 4 mai 2010
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 390 din 14 iunie 2010
Citat de: 3 acte
Citează: 5 acte
Structură: 0 articole · 15.116 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Popa Veronica, Brezeștian Călin, Sîrb Dumitru, Balea Maria, Damian Ana, Bota Cornel, Bișboacă Ioan, Romoșan Simion, Căbulea Ioan, Pleșa Maria, Ispas Ștefan, Lațiu Gheorghe, Tecșa Vladimir, Comșa Victoria Ana, Farcașiu Cornelia, Florea Eugen Marius, Zuga Petru, Muntean Mioara Natașa, Bota Maria, Căian Elena, Florea Maria, Ursu Emilian, Cîndescu Maria, Iclezan Petru, Comcea Maria, Salber Roland, Suciu Zorel, Pușcaș Ovidiu, Dandea Mărioara și Lazăr Emilia-Adela în dosarele nr. 5.031/107/2008, nr. 3.397/107/2008, nr. 3.358/107/2008, nr. 5.035/107/2008, nr. 3.393/107/2008, nr. 5.028/107/2008, nr. 5.015/107/2008, nr. 4.999/107/2008, nr. 3.321/107/2008, nr. 5.053/107/2008, nr. 3.356/107/2008, nr. 6.289/107/2008, nr. 3.377/107/2008, nr. 5.286/107/2008, nr. 5.091/107/2008, nr. 4.982/107/2008, nr. 6.023/107/2008, nr. 5.052/107/2008, nr. 5.042/107/2008, nr. 5.058/107/2008, nr. 5.067/107/2008, nr. 5.107/107/2008, nr. 5.094/107/2008, nr. 4.994/107/2008, nr. 5.063/107/2008, nr. 5.110/107/2008, nr. 5.044/107/2008, nr. 5.054/107/2008, nr. 5.065/107/2008, nr. 5.095/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 8.359D/2009 - nr. 8.388D/2009, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Părțile prezente și reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 8.360D/2009 - nr. 8.388D/2009 la Dosarul nr. 8.359D/2009, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 29 octombrie 2009, 2 noiembrie 2009, 5 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 5.031/107/2008, nr. 3.397/107/2008, nr. 3.358/107/2008, nr. 5.035/107/2008, nr. 3.393/107/2008, nr. 5.028/107/2008, nr. 5.015/107/2008, nr. 4.999/107/2008, nr. 3.321/107/2008, nr. 5.053/107/2008, nr. 3.356/107/2008, nr. 6.289/107/2008, nr. 3.377/107/2008, nr. 5.286/107/2008, nr. 5.091/107/2008, nr. 4.982/107/2008, nr. 6.023/107/2008, nr. 5.052/107/2008, nr. 5.042/107/2008, nr. 5.058/107/2008, nr. 5.067/107/2008, nr. 5.107/107/2008, nr. 5.094/107/2008, nr. 4.994/107/2008, nr. 5.063/107/2008, nr. 5.110/107/2008, nr. 5.044/107/2008, nr. 5.054/107/2008, nr. 5.065/107/2008, nr. 5.095/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii arată, în esență, că dispozițiile art. 287 din Codul muncii sunt de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât și pentru angajator și să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care, având sarcina administrării probatoriului, nu are timpul necesar între momentul primirii citației și data fixată pentru judecată de a depune înscrisurile doveditoare în fața instanței. În mod paradoxal, cel discriminat va fi angajatul, care este în imposibilitatea de a propune la rândul său probe în combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevăzut de lege, ceea ce vine în contradicție cu dreptul la un proces echitabil.

De asemenea, autorii consideră că dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât se creează o diferență între persoanele ale căror litigii prevăd calea de atac a apelului și cele ale căror litigii prevăd doar recursul. Astfel, deși în art. 304 din Codul de procedură civilă sunt enumerate motivele de nelegalitate pentru care se poate exercita calea de atac a recursului, în art. 304^1 se prevede că, atunci când o hotărâre nu poate fi atacată cu apel, instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele și nu prin limitare la cele prevăzute de art. 304. Autorul consideră că nu se poate vorbi de o egalitate a cetățenilor în fața legii și nici de existența unui proces echitabil.

Curtea de Apel Alba-Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale consideră neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Astfel, pare ca fiind normal ca angajatorul, cel care deține probe necesare pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților dintr-un raport juridic de muncă, să suporte obligația de a prezenta probele în proces. Dispozițiile art. 287 din Codul muncii stabilesc o procedură derogatorie privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor care au ca obiect conflicte de muncă, intenția legiuitorului fiind aceea de a stabili o procedură urgentă, adaptată domeniului reglementat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă, instanța apreciază că acestea sunt în concordanță cu prevederile constituționale privind egalitatea cetățenilor în fața legii, respectiv dreptul persoanei la un proces echitabil, judecat într-un termen rezonabil.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2) și ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 287 din Legea nr. 53/2003

- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conținut:

- Art. 287 din Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.";

- Art. 304^1 din Codul de procedură civilă: "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și în art. 21 alin. (3).

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile art. 287 din Codul muncii au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în esență, cu aceeași motivare, discriminarea și defavorizarea angajatorului în raport cu salariații, respectiv încălcarea dreptului la un proces echitabil. Astfel, prin

Decizia nr. 494 din 11 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 18 ianuarie 2005, sau prin

Decizia nr. 82 din 5 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 3 martie 2008, Curtea, respingând excepția, a reținut că dispozițiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziții este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Astfel, "salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, fiind necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe".

De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, absența lui prelungind starea de conflict dintre angajat și angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine în ceea ce privește raporturile de muncă, afectând astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, în această ipoteză, recursul constituie o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca și în cazul apelului, instanța de recurs judecă însăși cauza, atât sub aspectul legalității, cât și sub acela al temeiniciei, fără a se limita la examinarea hotărârii pronunțate de prima instanță sub aspectul motivelor de casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă.

Asupra dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, instanța constituțională s-a pronunțat, de exemplu prin

Decizia nr. 351 din 2 mai 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2006, reținând că "justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.

Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții."

În lipsa unor elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții în materie, cele statuate în deciziile indicate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 287 din Legea nr. 53/2003

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 mai 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.