Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 989/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) și (3) și a art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale

prezumat în vigoare

Data actului: 8 iulie 2010
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 539 din 3 august 2010
Citat de: 2 acte
Citează: 6 acte
Structură: 2 articole · 15.121 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) și (3) și a

art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Aurora Zbihlei, Valeria Nanu, Larisa Rotaru, Renata Georgiana Mocanu (Răduțoiu), Maria Cotan, Cornelia Păsărelu, Ivona Roșoiu, Elena Stanciu, Elena Pitea, Valeria Buzuloiu, Aurora Rujan, Ileana Manica, Dumitru Botea, Paula Saraolu, Valeria Fugaru, Maria Busuioc, Elena Dijmărescu, Veronica Ionicioiu, Grigore Nanu, Elena Suciu, Rodica Guța, Maria Mija, Elena Răscol, Marilena Stanciu și Cornelia Bărăgan (în nume propriu), reprezentați prin mandatar Cornelia Bărăgan, în Dosarul nr. 4.855/95/2009 al Tribunalului Gorj - Secția comercială.

La apelul nominal se prezintă, personal, și în numele autorilor excepției, doamna Cornelia Bărăgan, precum și avocatul Corina Popescu, reprezentanta părții Societatea Comercială "Lotus" - S.A. din Târgu Jiu.

Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului Corina Popescu, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate în susținerea excepției. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și depune note scrise la dosar.

Doamna Cornelia Bărăgan solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă

deciziile Curții Constituționale nr. 555/2006

și nr. 684/2009.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 8 din 22 octombrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 4.855/95/2009, Tribunalul Gorj - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) și (3), precum și a celor ale

art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Aurora Zbihlei, Valeria Nanu, Larisa Rotaru, Renata Georgiana Mocanu (Răduțoiu), Maria Cotan, Cornelia Păsărelu, Ivona Roșoiu, Elena Stanciu, Elena Pitea, Valeria Buzuloiu, Aurora Rujan, Ileana Manica, Dumitru Botea, Paula Saraolu, Valeria Fugaru, Maria Busuioc, Elena Dijmărescu, Veronica Ionicioiu, Grigore Nanu, Elena Suciu, Rodica Guța, Maria Mija, Elena Răscol, Marilena Stanciu și Cornelia Bărăgan (în nume propriu), reprezentați prin mandatar Cornelia Bărăgan, într-o cauză având ca obiect opoziție la un proiect de divizare a unei societăți comerciale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că normele de procedură instituite prin

art. 62 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

impun formularea unei opoziții în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator, ceea ce îngrădește dreptul creditorilor la un proces echitabil și accesul liber la justiție. Se susține că

Legea nr. 31/1990

nu prevede obligația societății comerciale de a publică integral proiectul de divizare în Monitorul Oficial, iar prin condiționarea termenului de exercitare a cererii de opoziție de publicarea în Registrul comerțului a hotărârii adunării generale a acționarilor sau a actului adițional modificator al actului constitutiv, se încalcă dreptul creditorului la un proces echitabil. De asemenea, arată că prin excluderea căii de atac a apelului, prin alin. (3) al art. 62, se creează un regim juridic preferențial în favoarea acționarului, condiții în care creditorul, lipsit fiind de posibilitatea exercitării căii de atac a apelului, nu poate beneficia de o procedură justă și echitabilă care să îi garanteze drepturile. În ceea ce privește

art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , autorii excepției susțin că prin aceste prevederi se aduce atingere egalității în drepturi, în măsura în care se consideră că acționarii societății comerciale nu au calitate procesuală activă în formularea cererii de opoziție, deși acționarii pot fi și creditori ai societății.

Tribunalul Gorj - Secția comercială și-a exprimat opinia în sensul constituționalității reglementării criticate. În acest sens, invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

deciziile nr. 555/2006

și nr. 684/2009.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, referitor la

art. 62 alin. (1) și (3) din Legea nr. 31/1990 , arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept, subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură. Cu privire la art. 243 alin. (1) din același act normativ, arată că aceste prevederi legale se referă la posibilitatea creditorilor unei societăți comerciale care își încetează existența, prin fuziune sau divizare, de a face opoziție, în scopul protejării intereselor lor. Acest drept de opoziție aparține numai creditorilor ale căror creanțe sunt anterioare și nescadente la data publicării proiectului de fuziune sau divizare în Monitorul Oficial al României, condiția exigibilității creanței nefiind de natură a crea o inegalitate de tratament juridic între creditorii societății comerciale. În susținerea punctului său de vedere, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 684/2009 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 62 alin. (1) și (3) și cele ale

art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 28 noiembrie 2006.

Textele de lege criticate au următorul conținut:

Articolul 62

: "(1) Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, dacă prezenta lege nu prevede un alt termen. Ea se depune la oficiul registrului comerțului care, în termen de 3 zile de la data depunerii, o va menționa în registru și o va înainta instanței judecătorești competente.[...]

(3) Hotărârea pronunțată asupra opoziției este supusă numai recursului.";

Articolul 243

alin. (1): "Creditorii societăților care iau parte la fuziune sau la divizare au dreptul la o protecție adecvată a intereselor lor. Orice astfel de creditor, a cărui creanță este anterioară datei publicării proiectului de fuziune sau de divizare și care nu este scadentă la data publicării, poate face opoziție, în condițiile art. 62."

Autorii excepției susțin că textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu poate fi primită critica autorilor acesteia, în sensul că normele de procedură instituite prin prevederile

art. 62 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

îngrădesc dreptul creditorilor la un proces echitabil și accesul liber la justiție, întrucât impun formularea unei opoziții în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii asociaților sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial.

Aceasta deoarece, așa cum, de altfel, Curtea Constituțională a statuat prin

Decizia nr. 251 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, "în toate cazurile în care legiuitorul a condiționat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiție, drept de care persoana interesată a beneficiat în interiorul termenului instituit, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21. De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură."

Cât privește susținerea autorilor excepției potrivit căreia alin. (3) al art. 62 din același act normativ creează un regim juridic preferențial în favoarea acționarului, în condițiile în care creditorul este lipsit de posibilitatea exercitării căii de atac a apelului, Curtea constată că nu poate fi primită o asemenea critică, deoarece această împrejurare nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la înfăptuirea justiției, întrucât, pe de-o parte, legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar pe de altă parte, normele constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

Referitor la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 , prin

Decizia nr. 684 din 5 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 376 din 3 iunie 2009, Curtea a statuat că "dispozițiile legale criticate sunt în deplin acord cu principiul constituțional al egalității în fața legii, în măsura în care acesta nu presupune decât instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. În speță însă nu se poate susține o egalitate de situații între creditorii ale căror creanțe nu sunt scadente la data publicării proiectului de fuziune sau de divizare a societății comerciale debitoare, față de acei creditori care dețin creanțe scadente la această dată. Prin urmare, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, principiul egalității nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite.

În același sens, sunt și dispozițiile art. E cuprins în partea a V-a din anexa la Carta socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 1996 și ratificată de Parlamentul României prin

Legea nr. 74/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, prevederi conform cărora «O diferență de tratament pe un motiv obiectiv și rezonabil nu este considerată ca discriminatorie.»"

Autorii excepției susțin și încălcarea dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală, arătând că mențiunea referitoare la exigibilitatea scadenței încalcă liberul acces la justiție al creditorilor îndreptățiți să facă opoziție la fuziunea sau divizarea societății debitoare.

Prin decizia mai sus menționată, Curtea a statuat că, dimpotrivă, legiuitorul a conferit acestora mijlocul procedural de a-și valorifica creanțele în situația imposibilității recurgerii la opoziție, în condițiile

art. 62 din Legea nr. 31/1990 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, potrivit

art. 243 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 , în cazul divizării, toate societățile beneficiare sunt răspunzătoare pentru o obligație transferată în conformitate cu proiectul de divizare și nerealizată, în limita activelor nete care le-au fost transferate prin divizare, cu excepția societății căreia i-a fost transferată obligația respectivă, care răspunde nelimitat. Prin urmare, susținerile autorilor excepției referitoare la imposibilitatea valorificării în justiție a drepturilor lor sunt nefondate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele acestor decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 62 alin. (1) și (3) și a celor ale

art. 243 alin. (1) din Legea nr. 31/1990

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.