Decizia nr. 994/2010

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simona Ricu - procuror

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr. 25.824/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 25.824/3/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Excepția a fost ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată, precum și dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și protocoalelor adiționale la această convenție, care prevăd, în esență, că proprietatea este garantată și ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală consideră că prevederile de lege criticate nu contravin normelor constituționale invocate, întrucât este dreptul statului de a reglementa regimul juridic al proprietății sale, publice sau private. Pe de altă parte, instanța apreciază că aspectele invocate de autorul excepției vizează probleme care țin de interpretarea și aplicarea legii, și nu de constituționalitatea prevederilor legale criticate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, potrivit cărora "Ministerele, celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților administrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societățile naționale, societățile comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că reglementarea criticată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, de exemplu prin

Decizia nr. 246 din 10 iunie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 541 din 28 iulie 2003,

Decizia nr. 316 din 17 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 8 august 2003, și

Decizia nr. 738 din 26 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 5 ianuarie 2007.

Cu acele prilejuri, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate referitoare la aceste prevederi de lege, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 44, statuând că, de regulă, instituțiile publice, regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, ca deținătoare ale imobilelor preluate în mod abuziv de stat, au, în economia

Legii nr. 10/2001 , calitatea de debitori ai obligației de restituire. Art. 44 din Constituție, invocat de autorul excepției în susținerea neconstituționalității

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , are în vedere ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular.

Or, în reglementarea criticată, prin termenul "persoane îndreptățite" sunt desemnate acele persoane care pot solicita măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau prin echivalent valoric, proprietare ale imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora de către stat. Așa fiind, rezultă că asemenea persoane nu au calitatea de proprietari în momentul solicitării restituirii, motiv pentru care modificarea categoriei persoanelor îndreptățite, prin efectul textului de lege criticat, nu contravine principiului constituțional de referință care asigură protecția dreptului de proprietate, ca parte integrantă a patrimoniului unui subiect de drept.

Prin urmare, Curtea constată că invocarea dispozițiilor art. 44 din Legea fundamentală nu au incidență în cauza dedusă controlului de constituționalitate.

Întrucât nu au apărut împrejurări noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în această materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Română de Radiodifuziune în Dosarul nr. 25.824/3/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 iulie 2010.