Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 1031/2010

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia

prezumat în vigoare

Data actului
14 septembrie 2010
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 727 din 1 noiembrie 2010
Citat de
1 act
Citează
6 acte
Structură
0 articole · 9.012 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • Legea nr. 213/1998 17 noiembrie 1998 (prevederi anume) privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia

Are ca temei 1

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Univers" - S.A. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.979/90/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocat Sebastian Rădulețu, cu delegație la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că norma legală criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 44, 53 și celor ale art. 20, raportate la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a drepturilor omului. În acest sens arată că prevederile de lege criticate reprezintă o limitare disproporționată a dreptului de proprietate, o încălcare a justului echilibru care trebuie să existe între interesul general și cel particular.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că, în susținerea acesteia, autorul pornește de la o premisă greșită, și anume aceea că atribuie caracter de expropriere unei hotărâri de Guvern care, în realitate, nu are efect constitutiv de drepturi, ci, pur și simplu, efect declarativ, referitor la atestarea și inventarierea unor bunuri care aparțin domeniului public al unităților administrativ-teritoriale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 1.979/90/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Univers" - S.A. Râmnicu Vâlcea într-o cauză având ca obiect recursul declarat împotriva unei sentințe pronunțate de Curtea de Apel Pitești - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată, prin posibilitatea oferită executivului de a stabili fără niciun fel de limitare domeniul public al statului, prin trecerea unui bun din domeniul privat în domeniul public, prin hotărâre de Guvern, și fără a impune niciun fel de obligație de despăgubire a titularilor dreptului de proprietate privată asupra acelui bun, aduce atingere acestui drept, garantat de art. 44 din Constituție. Prin această putere nelimitată se încalcă și art. 53 din Legea fundamentală, întrucât reprezintă o privare de proprietate, fără o justă și prealabilă despăgubire.

Or, în opinia autorului excepției, această împrejurare reprezintă o limitare disproporționată a dreptului de proprietate, o încălcare a justului echilibru care trebuie să existe între interesul general și cel particular. În acest context, apreciază că prevederile de lege criticate contravin și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocând astfel Cauza Raicu contra României din anul 2006.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că prevederile de lege criticate sunt constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

sunt constituționale. Astfel, arată că legiuitorul se referă doar la bunurile care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, și nu la bunurile care fac parte din domeniul privat, ceea ce nu aduce atingere sub niciun aspect dreptului de proprietate privată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, care au următorul conținut:

"(3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, și se trimit Guvernului, pentru ca prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 44 privind proprietatea privată și celor ale art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, potrivit

art. 21 din Legea nr. 213/1998 , inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unui municipiu se întocmește de comisii special constituite, conduse de către primar, și se însușește de către consiliul local. Aceste inventare se centralizează de consiliul județean și se trimit Guvernului, pentru ca acesta, prin hotărâre, să ateste apartenența bunurilor la domeniul public de interes local. Prin urmare, pentru ca aceste bunuri din domeniul public al unităților administrativteritoriale să fie inventariate și confirmate ca aparținând acestui domeniu, este necesar să existe acte administrative unilaterale de atestare a acestei situații, în speță aceste acte fiind Hotărârea Consiliului Local nr. 5/2004 și

Hotărârea Guvernului nr. 54/2008

pentru modificarea și completarea unor anexe la

Hotărârea Guvernului nr. 1.362/2001

privind atestarea domeniului public al județului Vâlcea, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul Vâlcea, hotărâre adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, Curtea constată că această împrejurare nu contravine normelor constituționale invocate, întrucât

Hotărârea Guvernului nr. 54/2008

nu reprezintă un act de trecere forțată a imobilelor din domeniul privat în cel public, similar unei exproprieri, ci doar confirmă regimul juridic al unor bunuri ce au fost enumerate în acte ale autorităților publice locale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998

privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, excepție ridicată de Societatea Comercială "Univers" - S.A. Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. 1.979/90/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 septembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.