Decizia nr. 1645/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zheng Wang în Dosarul nr. 10.050/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.268D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.269D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi legale, ridicată de Wang Tingting în Dosarul nr. 10.051/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind partea Oficiul Român pentru Imigrări, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

În ambele dosare se prezintă domnul Ioan Budura, interpret autorizat de limba chineză.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Autorii excepției și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.269D/2010 la Dosarul nr. 1.268D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorilor excepției. Aceștia solicită, prin intermediul interpretului, admiterea excepției, susținând că prevederile legale criticate nu sunt suficient de clare. Precizează că, din cauza unor întârzieri minime în depunerea documentelor necesare pentru prelungirea dreptului de ședere pe teritoriul României, Oficiul Român pentru Imigrări a emis decizii de returnare a acestora, deși ar fi trebuit să îi sancționeze doar cu amendă.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca inadmisibilă, apreciind că autorii formulează critici referitoare la modalitatea de aplicare a legii, ceea ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 11 decembrie 2009, pronunțate în dosarele nr. 10.050/2/2009 și nr. 10.051/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zheng Wang și Wang Tingting în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate, neîndeplinind criteriul de calitate prevăzut de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în înțelesul dat de practica jurisprudențială a Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceasta deoarece textele de lege criticate nu cuprind prevederi care să reglementeze situații similare cu cea în care aceștia se află, astfel încât să poată avea o indicare precisă asupra normelor aplicabile în situația lor, și nu protejează suficient străinii împotriva arbitrarului și abuzurilor Oficiului Român pentru Imigrări. În acest sens susțin că "legea ar fi trebuit să fie mai specifică pe aspectul înțelesului de ședere ilegală, ca motiv de sancționare prin emiterea unei dispoziții de returnare, în condițiile în care din actele depuse la dosarul cauzei rezultă clar că în speță este vorba doar de o întârziere, motivată, la prelungirea dreptului de ședere, sancțiunea aplicată fiind disproporționat de mare față de fapta comisă". Mai susțin că refuzul de prelungire a dreptului de ședere pentru desfășurarea de activități comerciale îl pune pe solicitant în situație de faliment și de pierdere a investițiilor realizate în România, ceea ce reprezintă o vătămare gravă a dreptului de proprietate.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal arată că aprecierea conținutului și înțelesului termenilor dintr-un text de lege nu intră în competența instanței de contencios constituțional, ci în cea a instanțelor de drept comun. Observă că, sub aparența unor critici referitoare la ambiguitatea și neclaritatea textelor de lege, se solicită interpretarea acestora, aspect ce excedează competenței Curții Constituționale. Consideră că se urmărește astfel interpretarea noțiunii de ședere ilegală și, mai concret, interpretarea acesteia într-un sens restrictiv, prin considerarea ca legală a unei șederi peste termenul legal cu o perioadă de întârziere foarte scurtă. Apreciază că nu se pot reține argumentele în sprijinul încălcării prevederilor constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere.";

- Art. 51 alin. (1): "(1) Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară se depun personal de către solicitanți, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea termenului pentru care li s-a aprobat șederea, la formațiunile teritoriale ale Oficiului Român pentru Imigrări de la locul de reședință."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 21 care consacră dreptul la un proces echitabil și în art. 44 alin. (1) și (2) referitoare la garantarea și ocrotirea proprietății private, precum și celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil și celor ale art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adițional la aceeași convenție, referitoare la protecția și garantarea proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că argumentele formulate de autorii acesteia în motivarea pretinsei neconstituționalități reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de aplicare în practică a prevederilor de lege ce formează obiect al excepției.

Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii în spețe individual determinate revine exclusiv instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale. Totodată, Curtea constată că autorii excepției își întemeiază criticile și pe lipsa din cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a unor norme care consideră că ar fi necesare pentru clarificarea situației lor personale sau care să reglementeze aspecte similare celor care caracterizează situația lor. Instanța de contencios constituțional nu poate examina însă astfel de susțineri, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituționalitate a acelorași texte de lege, din perspectiva acelorași critici, prin Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010, nepublicată până la data pronunțării prezentei decizii, prilej cu care a respins ca inadmisibilă excepția.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și

art. 51 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zheng Wang și de Wang Tingting în dosarele nr. 10.050/2/2009 și, respectiv, nr. 10.051/2/2009 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 decembrie 2010.