Decizia nr. 1534/2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Marian Ștefănescu în Dosarul nr. 2.909/302/2010, de Mihai Stanca în Dosarul nr. 5.856/302/2010, de Gabriel Constantinescu în Dosarul nr. 6.523/302/2010 și de Sorin Tufă în Dosarul nr. 6.538/302/2010, dosare ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală, precum și de Nicolae-Cătălin Lupescu în Dosarul nr. 30.576/215/2009 și de Ionuț-Marius Nechita în Dosarul nr. 2.135/215/2010, dosare ale Judecătoriei Craiova - Secția penală.

La apelul nominal se prezintă personal autorii excepției Marian Ștefănescu, Gabriel Constantinescu și Sorin Tufă.

Lipsesc autorii excepției Nicolae-Cătălin Lupescu, Ionuț-Marius Nechita și Mihai Stanca, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.015D/2010, nr. 1.215D/2010, nr. 1.216D/2010, nr. 1.263D/2010, nr. 1.501D/2010 și nr. 1.502D/2010 au obiect identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Autorii excepției Marian Ștefănescu și Gabriel Constantinescu arată că se opun conexării, autorul Sorin Tufă fiind de acord cu conexarea cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.215D/2010, nr. 1.216D/2010, nr. 1.263D/2010, nr. 1.501D/2010 și nr. 1.502D/2010 la Dosarul nr. 1.015D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Autorii excepției de neconstituționalitate arată că doresc schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 19 aprilie și 4, 17 și 19 mai 2010, pronunțate în dosarele nr. 2.909/302/2010, nr. 5.856/302/2010, nr. 6.523/302/2010 și nr. 6.538/302/2010, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepția a fost ridicată de Marian Ștefănescu, Mihai Stanca, Gabriel Constantinescu și Sorin Tufă cu ocazia soluționării contestațiilor împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, care vizează schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.

Prin încheierile din 11 februarie 2010 și 4 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 30.576/215/2009 și nr. 2.135/215/2010, Judecătoria Craiova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

Excepția a fost ridicată de Nicolae-Cătălin Lupescu și Ionuț-Marius Nechita cu ocazia soluționării contestațiilor împotriva unor încheieri ale judecătorului delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, care vizează schimbarea regimului de executare a pedepsei închisorii din regim închis în regim semideschis.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

încalcă principiul separației și echilibrului puterilor, egalitatea în drepturi și dreptul la integritate psihică, întrucât sintagma "în mod excepțional" din cuprinsul prevederilor de lege criticate dă naștere la arbitrar și conduce la o inegalitate a cetățenilor, prin aceea că lasă interpretarea legii la latitudinea comisiei de individualizare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului. Astfel, judecătorul delegat decide pe baza raportului comisiei, aceasta fiind cea care determină, fără stabilirea unor limite, regimul de detenție pe care urmează să îl suporte condamnatul. Totodată, consideră că analiza respectivei comisii asupra naturii și modului de săvârșire a infracțiunii, fără a avea însă în vedere întreaga situație reținută de instanța de judecată la momentul pronunțării condamnării, reprezintă o ingerință în actul autorității judiciare, care nu este permisă într-o ordine constituțională guvernată de principiul separației puterilor în stat.

Judecătoria Sectorului 5 București - Secția I penală și Judecătoria Craiova - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

nu aduc nicio atingere prevederilor din Legea fundamentală invocate de autorii excepției.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile autorilor excepției prezenți, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Potrivit încheierilor de sesizare din 11 februarie 2010 și 4 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 30.576/215/2009 și nr. 2.135/215/2010 de Judecătoria Craiova - Secția penală, obiectul excepției de neconstituționalitate ridicată de Nicolae-Cătălin Lupescu și Ionuț-Marius îl constituie dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 275/2006 . Din considerentele acestor încheieri de sesizare și din notele scrise ale autorilor excepției mai sus menționați reiese însă că aceștia critică doar prevederile alin. (2) al

art. 22 din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, criticate și de autorii excepției Marian Ștefănescu, Mihai Stanca, Gabriel Constantinescu și Sorin Tufă, dispoziții care au următorul cuprins: "În mod excepțional, natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și persoana condamnatului pot determina includerea persoanei condamnate în regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate."

În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (4) referitoare la principiul separației și echilibrului puterilor, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și ale art. 22 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la integritate psihică.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

au mai fost supuse controlului instanței de contencios constituțional, prin raportare la aceleași prevederi din Constituție invocate și în prezenta cauză și față de critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 1.308 din 2 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 23 decembrie 2008, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 , pentru următoarele considerente:

Scopul

Legii nr. 275/2006

constă tocmai în stabilirea unui sistem de reguli și criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. Potrivit prevederilor art. 18 alin. (2) din acest act normativ, "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condițiile prevăzute de prezenta lege".

Dispozițiile de lege criticate, care reglementează posibilitatea persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 15 ani, de a fi incluse, în mod excepțional, în anumite condiții, în regimul de executare a pedepsei imediat inferior ca grad de severitate regimului închis, constituie o aplicare a principiului mai sus menționat și nu aduc nicio atingere prevederilor constituționale invocate de autorii excepției.

Astfel, nu se poate reține încălcarea principiului separației puterilor în stat, deoarece activitatea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, constituită în penitenciar în temeiul art.14 din

Legea nr. 275/2006 , nu constituie o imixtiune în activitatea instanțelor judecătorești sau o încălcare a competențelor constituționale ale acestora. În plus, potrivit

art. 25 din Legea nr. 275/2006 , împotriva modului de stabilire a regimului de executare de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate formula plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate. De asemenea, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, astfel încât instanța de judecată decide asupra legalității măsurii contestate.

În legătură cu încălcarea dispozițiilor art. 16 din Constituție, se constată că individualizarea regimului de executare a pedepsei prin stabilirea unor criterii ce țin de natura și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și de persoana condamnatului este justificată de situația diferită în care se află fiecare persoană condamnată. Prin urmare, textul de lege criticat este în concordanță cu principiul constituțional al egalității în drepturi, care, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Constituționale, nu presupune uniformitate, astfel că situații obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferit.

Nu poate fi reținută nici critica referitoare la lipsa de claritate a sintagmei "în mod excepțional", cuprinsă în textul de lege ce face obiectul excepției. Interpretarea sistematică a textului de lege criticat în ansamblul actului normativ din care face parte, precum și interpretarea sa teleologică relevă cu claritate sensul acestei sintagme, fără a lăsa vreun dubiu cu privire la voința legiuitorului. Problema aplicării în concret a acestui text de lege, invocată de autorii excepției, care susțin că, în practică, individualizarea regimului de executare a pedepsei s-ar realiza discreționar, excedează competenței Curții Constituționale, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

În același sens sunt și

Decizia nr. 1.143 din 15 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 9 octombrie 2009, și

Decizia nr. 1.291 din 14 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 275/2006

privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție ridicată de Marian Ștefănescu în Dosarul nr. 2.909/302/2010, de Mihai Stanca în Dosarul nr. 5.856/302/2010, de Gabriel Constantinescu în Dosarul nr. 6.523/302/2010 și de Sorin Tufă în Dosarul nr. 6.538/302/2010, dosare ale Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția I penală, precum și de Nicolae-Cătălin Lupescu în Dosarul nr. 30.576/215/2009 și de Ionuț-Marius Nechita în Dosarul nr. 2.135/215/2010, dosare ale Judecătoriei Craiova - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2010.