Decizia nr. 49/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Ionița Cochințu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 287 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Medrea în Dosarul nr. 5.077/107/2008 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.999D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 3.000D/2010-3.007D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 287 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ana Maria Luha, Pamfil Cioanca, Maria Kaufert, Ioan Florin Varzole, Gheorghe Lațiu, Tiberiu Marian Pîrvan, Simion Dadu și Maria Kaufert în dosarele nr. 3.324/107/2008, nr. 6.293/107/2008, nr. 6.028/107/2008, nr. 7.194/107/2008, nr. 7.324/107/2008, nr. 7.220/107/2008, nr. 7.214/107/2008 și nr. 7.196/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.000D/2010-3.007D/2010 la Dosarul nr. 2.999D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin încheierile din 1 februarie 2010 și 18 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 5.077/107/2008, nr. 3.324/107/2008, nr. 6.293/107/2008, nr. 6.028/107/2008, nr. 7.194/107/2008, nr. 7.324/107/2008, nr. 7.220/107/2008, nr. 7.214/107/2008 și nr. 7.196/107/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 287 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, precum și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Elena Medrea, Ana Maria Luha, Pamfil Cioanca, Maria Kaufert, Ioan Florin Varzole, Gheorghe Lațiu, Tiberiu Marian Pîrvan, Simion Dadu și Maria Kaufert în dosare având ca obiect pretenții.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că prin prevederile
art. 287 din Legea nr. 53/2003
angajatorii sunt discriminați și defavorizați în raport cu angajații, însă, în mod paradoxal, și angajatul poate fi discriminat atunci când majoritatea înscrisurilor care pot duce la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei se află la angajator, dar acesta nu le depune în fața instanței, care va pronunța o soluție greșită. Arată că intervalul de timp dintre data primirii citației și data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să își exercite dreptul la apărare și să se achite de sarcina probei care îi revine, autorul excepției conchizând că din nou poate interveni aceeași situație paradoxală în care cel discriminat va fi angajatul. În explicarea acestei afirmații arată că, dacă angajatorul nu depune dovezile până la prima zi de înfățișare, decade din dreptul de a solicita ulterior administrarea probațiunii, ceea ce înseamnă că angajatul nu va putea propune probe în combaterea eventualelor probe pe care le-ar fi solicitat angajatorul în termenul prevăzut de lege. Prin urmare, potrivit acestui raționament al autorului excepției de neconstituționalitate, angajatul nu va beneficia de dreptul la un proces echitabil.
În ceea ce privește dispozițiile art. 304^1 din Codul de procedură civilă se arată că acestea creează o diferență între cei care pot folosi, în cursul proceselor în care sunt părți, și calea de atac a apelului și cei care pot introduce doar calea de atac a recursului. Astfel, deși art. 304 din Codul de procedură civilă enumeră motivele de nelegalitate pentru care se poate exercita calea de atac a recursului, art. 304^1 din același cod prevede că, atunci când o hotărâre nu poate fi atacată cu apel, instanța poate să examineze cauza sub toate aspectele și nu prin limitare la cele menționate în art. 304.
Curtea de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că dispozițiile criticate sunt constituționale.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 287 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. art. 304^1 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:
-
Articolul 287
- Codul muncii:
"Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.";
- Art. 304^1 din Codul de procedură civilă:
"Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele."
Autorii excepției susțin că textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, și la art. 21 alin. (3) care statuează dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității textelor de lege criticate, din perspectiva unor critici similare și prin prisma acelorași dispoziții din Legea fundamentală, iar prin numeroase decizii, spre exemplu
Decizia nr. 1.362 din 21 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010,
Decizia nr. 594 din 4 mai 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 14 iunie 2010,
Decizia nr. 797 din 3 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2010,
Decizia nr. 1.123 din 23 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 750 din 10 noiembrie 2010, a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
Astfel, Curtea a reținut că dispozițiile criticate sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Această modalitate de reglementare este o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple și urgente, adaptată raporturilor de muncă și exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziții se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât și angajaților, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Totodată, Curtea a reținut că salariatul și angajatorul sunt două părți ale conflictului de muncă, situate pe poziții opuse și cu interese contrare, situația lor diferită justificând, în anumite privințe, și tratamentul juridic diferențiat. Angajatorul este cel care deține documentele și toate celelalte probe pertinente pentru elucidarea conflictului și, pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor părților raportului juridic de muncă, este necesară și firească obligația acestuia de a prezenta aceste probe.
De altfel, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.
Așa fiind, termenul instituit prin textul de lege criticat are în vedere soluționarea procesului cu celeritate, absența lui prelungind starea de conflict dintre angajat și angajator, ceea ce ar genera o stare de incertitudine în ceea ce privește raporturile de muncă, afectându-le astfel grav stabilitatea și securitatea care trebuie să le caracterizeze.
În ceea ce privește critica dispozițiilor art. 304^1 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că justificarea acestei reglementări derogatorii de la regula generală a caracterului nedevolutiv al recursului ține de deosebirile esențiale existente între cele două situații avute în vedere de legiuitor. Astfel, în situația în care s-a putut exercita calea de atac a apelului, cauza a fost, integral și sub toate aspectele legalității și temeiniciei soluției pronunțate de prima instanță, examinată de o instanță de control judiciar, la un grad de jurisdicție superior, iar recursul va putea fi exercitat pentru motive concret și limitativ determinate, care vizează legalitatea deciziei pronunțate în apel. În situația în care părților nu le este deschisă calea de atac a apelului, apare firesc ca instanța să poată cerceta sub toate aspectele cauza dedusă judecății.
Această posibilitate, coroborată cu principiul rolului activ al judecătorului, conform căruia instanța are îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, este menită să asigure părților o judecată echitabilă și să conducă instanța la cercetarea și aprecierea tuturor aspectelor relevante pentru pronunțarea unei soluții.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată și argumentele pe care aceasta s-a fondat își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 287 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii și ale art. 304^1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Elena Medrea, Ana Maria Luha, Pamfil Cioanca, Maria Kaufert, Ioan Florin Varzole, Gheorghe Lațiu, Tiberiu Marian Pîrvan, Simion Dadu și Maria Kaufert în dosarele nr. 5.077/107/2008, nr. 3.324/107/2008, nr. 6.293/107/2008, nr. 6.028/107/2008, nr. 7.194/107/2008, nr. 7.324/107/2008, nr. 7.220/107/2008, nr. 7.214/107/2008, nr. 7.196/107/2008 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția pentru conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ionița Cochințu _________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.