Decizia nr. 157/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 52 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.888/99/2009 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât criticile autorului privesc, în realitate, completarea textelor de lege ce formează obiectul acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 20 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.888/99/2009, Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 52 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Emil Balaure.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 51 și art. 52 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, deoarece împiedică recuzarea întregii instanțe. În ceea ce privește

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , se arată că încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece împiedică sesizarea directă a Curții Constituționale, impunând ca aceasta să se facă prin intermediul instanței de judecată pe rolul căreia se află dosarul cauzei, ceea ce, în opinia autorului excepției, "permite judecătorilor incorecți și corupție să blocheze sesizarea Curții Constituționale".

Curtea de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, referindu-se și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, se constată că, deși, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, acesta îl constituie, cât privește

Legea nr. 47/1992 , dispozițiile art. 23 alin. (4), în realitate sunt criticate prevederile art. 29 alin. (4) din acest act normativ. Se constată, totodată, că, ulterior sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză, dispozițiile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

au fost modificate prin

art. I pct. 2 din Legea nr. 177/2010

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a Codului de procedură civilă și a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, soluția legislativă criticată de autorul excepției fiind însă păstrată și în noua redactare a textului.

Legea nr. 47/1992

a fost republicată, cu modificările și completările ulterioare, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010.

Astfel fiind, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale în materie, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 51 și art. 52 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

Textele legale criticate au următorul cuprins:

- art. 51 din Codul de procedură penală: "În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declarație de abținere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, de oricare dintre părți, de îndată ce partea a aflat despre existența cazului de incompatibilitate.

Recuzarea se formulează oral sau în scris, cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat și a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării. Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată.

Nerespectarea condițiilor prevăzute în alin. 2 sau recuzarea aceleiași persoane pentru același caz de incompatibilitate și pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsă atrage inadmisibilitatea cererii de recuzare, care se constată de completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat.

Completul în fața căruia s-a formulat recuzarea, cu participarea judecătorului recuzat, se pronunță asupra măsurilor preventive.";

- art. 52 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală: "Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare se face de îndată, ascultându-se procurorul când este prezent în instanță, iar dacă se găsește necesar, și părțile, precum și persoana care se abține sau a cărei recuzare se cere.

Când abținerea sau recuzarea privește cazul prevăzut în art. 46 și 49 alin. 1, instanța, admițând recuzarea, stabilește care dintre persoanele arătate în menționatele texte nu va lua parte la judecarea cauzei.";

-

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 : "Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate încalcă dispozițiile art. 21 alin. (3) din Constituție, precum și pe cele ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că dispozițiile din Codul de procedură penală criticate nu aduc nicio atingere liberului acces la justiție și nici dreptului părților la un proces echitabil. Dimpotrivă, reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizată prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina realizare a drepturilor constituționale invocate. Stabilind că "cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecători care compun completul de judecată", precum și faptul că este inadmisibilă recuzarea aceleiași persoane "pentru același caz de incompatibilitate și pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formulării unei cereri anterioare de recuzare", legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului de drept și a posibilităților de tergiversare a soluționării cauzelor, în deplină concordanță cu cerințele dreptului la un proces echitabil. De altfel, reglementarea procedurii de soluționare a cererilor de recuzare, în ansamblu, reflectă preocuparea legiuitorului pentru asigurarea celerității acestei proceduri, respectiv pentru soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, prin împiedicarea tergiversării acestora, corespunzător cerințelor impuse de art. 21 din Legea fundamentală. În același sens Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, de exemplu, prin

Decizia nr. 198 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, și

Decizia nr. 380 din 25 martie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 316 din 22 aprilie 2008, ale căror considerente sunt valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.

Tot astfel, prevederile

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

au mai format obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curte, din perspectiva unor critici similare. Respingând, prin

Decizia nr. 840 din 8 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 6 august 2008, excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură pe care instanța care a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepții care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, unica autoritate de jurisdicție constituțională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepției de neconstituționalitate de către instanța judecătorească, al cărei rol este numai acela de filtru al excepției de neconstituționalitate ridicate de părți, instanța având obligația de a respinge ca inadmisibile acele excepții care nu îndeplinesc cerințele legii. Pentru aceste considerente, care își mențin valabilitatea, Curtea nu a reținut pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil, reglementată de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 51 și art. 52 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, precum și ale

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepție invocată de Emil Balaure în Dosarul nr. 2.888/99/2009 al Curții de Apel Iași - Secția penală și pentru cauze cu minori.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 februarie 2011.