Decizia nr. 63/2011

Ion Predescu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Maria Bratu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cristina Geartu în Dosarul nr. 20.885/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 20.885/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cristina Geartu.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat aduce atingere art. 44 din Constituție, în sensul că nu-i este garantat dreptul de proprietate privată și totodată nu poate asigura protecția mediului și buna vecinătate întrucât este obligat să păstreze imobilul în starea în care se afla la momentul cererii de restituire.

Judecătoria Sectorului 1 București consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care are următorul conținut: "Imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai format, în prealabil, obiect al controlului instanței de contencios constituțional. Astfel, prin

Decizia nr. 618 din 28 aprilie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 29 iunie 2009, Curtea a reținut că "textul de lege criticat constituie expresia aplicării principiului general de drept al reparării în natură a prejudiciilor cauzate, statuând că restituirea imobilului preluat abuziv se realizează în starea în care acesta se află la data cererii de restituire și liber de orice sarcini.

Reglementând restituirea imobilului liber de sarcini, legiuitorul a creat un caz de stingere a sarcinilor care pot greva bunurile ce fac obiectul

Legii nr. 10/2001 , în acord cu finalitatea acestui act normativ, și anume repararea abuzurilor săvârșite în perioada comunistă în ceea ce privește preluările de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private.

Soluția adoptată este cu atât mai echitabilă cu cât persoana îndreptățită la restituire, beneficiarul normei, nu este un succesor în drepturi al persoanei care deține bunul la momentul cererii de restituire. Astfel, în situația în care deținătorul actual al imobilului a constituit o garanție reală asupra acestuia, pentru garantarea unei creanțe, aceasta se va stinge, în temeiul legii, ca efect al restituirii în natură a imobilului. Stingerea garanției nu are semnificația exonerării de răspundere a deținătorului imobilului față de persoanele cu care acesta a intrat în raporturi juridice.

Pe de altă parte, Curtea constată că, deși textul de lege criticat conține sintagma «libere de orice sarcini», norma are incidență numai asupra garanțiilor reale, ca mijloace juridice accesorii unui raport juridic de obligație, prin care creditorul își asigură posibilitatea realizării în natură a creanței sale prin afectarea unui bun al debitorului, apărându-se împotriva eventualei insolvabilități a acestuia, iar nu și asupra sarcinilor, care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. Astfel, nu intră sub incidența legii sarcinile izvorâte din servituți naturale sau legale privind protecția mediului sau asigurarea bunei vecinătăți, care au un regim juridic diferit și ale căror efecte juridice continuă să se producă indiferent de succesiunea în timp a titularilor dreptului de proprietate asupra imobilului. Dreptul de servitute este un drept real principal, perpetuu, care se menține atât timp cât există situația care a determinat constituirea lui, respectiv cât există cele două imobile: primul, asupra căruia se grevează sarcina, și al doilea, pentru uzul și utilitatea căruia se constituie servitutea."

Soluția pronunțată în decizia anterior menționată, precum și considerentele ce au stat la baza acesteia își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 9 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cristina Geartu în Dosarul nr. 20.885/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2011.