Decizia nr. 110/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 277/1.371/2010 al Tribunalului Comercial Mureș - Falimente.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții în această materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea comercială nr. 91C din 15 februarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 277/1.371/2010, Tribunalul Comercial Mureș - Falimente a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Kocsis Sandor într-o cauză având ca obiect o cerere de recuzare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că dispozițiile legale criticate, chiar dacă nu vizează fondul cauzei, contravin prevederilor art. 21 din Constituție, în măsura în care judecarea cererii de recuzare nu se realizează în condiții de contradictorialitate, oralitate și publicitate. Or, respectarea principiului contradictorialității în cazul cererilor de recuzare este o necesitate, întrucât judecarea recuzării are rol de a stabili o condiție extrem de importantă a actului de justiție, și anume crearea premiselor unei judecăți independente și imparțiale, expresie a principiilor fundamentale ale Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale Constituției României.

Tribunalul Comercial Mureș - Falimente apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției îl reprezintă prevederile art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

- Art. 29 alin. 3: "Judecătorul împotriva căruia e propusă recuzarea poate declara că se abține.";

- Art. 31 alin. 1: "Instanța decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără prezența părților și ascultând pe judecătorul recuzat.";

- Art. 34 alin. 1: "Încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 11 alin. (1), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 124 alin. (2) și (3), art. 127 și în art. 129, precum și prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că procedura de soluționare a cererii privind recuzarea unui judecător a constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituționalitate în raport cu aceleași critici și aceleași texte din Constituție, Curtea respingând în mod constant excepțiile de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiate; în acest sens, pot fi amintite

Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002,

Decizia nr. 746 din 13 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 740 din 1 noiembrie 2007, sau

Decizia nr. 914 din 16 septembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 23 octombrie 2008.

Curtea a reținut, în esență, că recuzarea nu constituie o acțiune de sine-stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. Curtea a observat că dispozițiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Așa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudența sa, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, legiuitorul putând institui reguli speciale în considerarea unor situații speciale.

Curtea apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, astfel încât soluțiile și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. 3, art. 31 alin. 1 și art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Kocsis Sandor în Dosarul nr. 277/1.371/2010 al Tribunalului Comercial Mureș - Falimente.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 februarie 2011.