Decizia nr. 217/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zhu Guoe în Dosarul nr. 11.395/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 1.742D/2010 al Curții Constituționale.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.743D/2010, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, ridicată de Chen Chongsheng în Dosarul nr. 9.109/2/2009 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect al cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 1.743D/2010 la Dosarul nr. 1.742D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate, apreciind că autorii acesteia formulează critici referitoare la modalitatea de aplicare a legii, aspect ce excedează competenței instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 12 mai 2010 și 24 martie 2010, pronunțate în dosarele nr. 11.395/2/2009 și nr. 9.109/2/2009, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România și, respectiv, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (4) și art. 11 alin. (1) din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Zhu Guoe și Chen Chongsheng în cauze având ca obiect anularea deciziilor de returnare a acestora de pe teritoriul României.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textele de lege criticate sunt lipsite de precizie și claritate cu privire la înțelesul obligației străinilor de a nu rămâne în România peste data la care încetează dreptul de ședere. Se susține că legea ar trebui să excludă de la măsura returnării acei străini a căror ședere pe teritoriul statului român peste perioada aprobată anterior este determinată de eliberarea cu întârziere de către autoritățile administrative competente a unora dintre actele care trebuie, conform legii, să însoțească cererea de prelungire a dreptului de ședere. Se mai arată că Oficiul Român pentru Imigrări poate emite o decizie de returnare împotriva străinului în același moment în care îi comunică acestuia decizia de respingere a cererii de prelungire a regimului tolerării pe teritoriul României și înainte de a se pronunța de către instanța competentă o hotărâre irevocabilă în cauza sa.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au următorul conținut:

- Art. 4 alin. (4): "(4) Străinii aflați pe teritoriul României sunt obligați să respecte scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul României, să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade.";

- Art. 11 alin. (1): "(1) Străinii aflați temporar în mod legal în România pot rămâne pe teritoriul statului român numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor art. 21 din Legea fundamentală și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră dreptul la un proces echitabil.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că textele de lege criticate cuprind dispoziții generale privind șederea străinilor pe teritoriul României. Prin

Decizia nr. 848 din 9 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , care limitează în timp dreptul acelor străini aflați în România, temporar și în mod legal, de a rămâne pe teritoriul statului român "numai până la data la care încetează dreptul de ședere stabilit prin viză sau, după caz, prin permisul de ședere". Cu acel prilej, Curtea a statuat că o asemenea condiție este pe deplin justificată de rațiuni de control al fenomenului migraționist, prin necesitatea respectării anumitor obligații de către străinii care au dobândit dreptul de ședere temporară pe teritoriul României. Curtea a mai arătat că aceste dispoziții legale trebuie privite prin prisma prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora, "în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", text constituțional care se aplică nu numai cetățenilor României, ci și străinilor și apatrizilor. Din această perspectivă, Curtea a constatat că textul de lege criticat trebuie interpretat chiar prin coroborare cu prevederile art. 4 alin. (4) din ordonanța de urgență menționată, care fixează obligațiile străinilor referitoare la respectarea condițiilor de ședere pe teritoriul statului român. De altfel, în acest context, Curtea reține că textele de lege criticate dau expresie dreptului suveran al statelor părți la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale de a controla intrarea, șederea și îndepărtarea străinilor de pe teritoriul lor, drept recunoscut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, reprezentată, de exemplu, de Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Chahal împotriva Marii Britanii.

În cauza de față, Curtea observă însă că argumentele formulate de autorii excepției reprezintă, în realitate, critici referitoare la modalitatea de punere în practică a prevederilor de lege care formează obiect al excepției. Or, lămurirea aspectelor legate de aplicarea și interpretarea legii în spețe individual determinate revine exclusiv instanțelor de judecată învestite cu soluționarea litigiilor în cadrul cărora au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate, excedând competenței Curții Constituționale. Simpla invocare a dispozițiilor constituționale și convenționale care consacră dreptul la un proces echitabil nu este de natură să demonstreze neconstituționalitatea textelor de lege criticate.

Totodată, Curtea constată că motivarea criticii se axează și pe lipsa din cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002

a unor prevederi care să prevină posibilitatea apariției în practică a situațiilor concrete descrise de autorii excepției. Instanța de contencios constituțional nu poate examina însă astfel de susțineri, întrucât, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor normative cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.

De altfel, Curtea a mai exercitat controlul de constituționalitate a acelorași texte de lege, examinând critici asemănătoare, iar prin

Decizia nr. 1.539 din 25 noiembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 54 din 21 ianuarie 2011, a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția pronunțată cu acel prilej își menține valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (4) și

art. 11 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002

privind regimul străinilor în România, excepție ridicată de Zhu Guoe și Chen Chongsheng în dosarele nr. 11.395/2/2009 și, respectiv, nr. 9.109/2/2009 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 februarie 2011.