Decizia nr. 345/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 275/2006 4 iulie 2006 (prevederi anume) privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul proce…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Marieta Safta - prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Florin Ițu în Dosarul nr. 1.176/256/2010 al Judecătoriei Medgidia, excepție ce face obiectul Dosarului nr. 3.477 D/2010 al Curții Constituționale.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 3.478 D/2010, având ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Ionel Rizan în Dosarul nr. 2.415/256/2010 al Judecătoriei Medgidia.
La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.477 D/2010 și nr. 3.478 D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condițiile conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.478 D/2010 la Dosarul nr. 3.477 D/2010, care a fost primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, referindu-se la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin Încheierea din 4 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.176/256/2010, și Încheierea din 25 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 2.415/256/2010, Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Florin Ițu și, respectiv, Ionel Rizan.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, similară în dosarele conexate, se susține, în esență, că textul de lege criticat încalcă prevederile constituționale referitoare la egalitatea în fața legii, precum și pe cele care consacră dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, prin aceea că permite o stabilire arbitrară a regimului de executare a pedepsei pe care urmează să îl suporte deținutul. Se arată că aprecierea în sensul că "decizia o are judecătorul delegat este neconformă cu dreptul la integritate psihică, întrucât acesta ia decizia pe baza raportului Comisiei, care poate dispune "în mod excepțional", fără stabilirea unor limite, ce înseamnă regimul pe care urmează să îl suporte deținutul". De asemenea, "o atare reglementare încalcă grav principiul prezumției de nevinovăție, care poate fi răsturnat doar printr-o hotărâre definitivă de condamnare". Or, Comisia sau judecătorul delegat pot dispune mai înainte de existența unei asemenea decizii.
Judecătoria Medgidia consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face referire și la jurisprudența Curții Constituționale în materie.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, având următorul cuprins:
- Art. 26 alin. (3): "Schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate într-unul mai sever se poate dispune dacă persoana condamnată a comis o infracțiune sau o abatere disciplinară gravă, care o fac incompatibilă cu regimul în care executa pedeapsa privativă de libertate, și dacă, prin conduita sa, afectează grav conviețuirea normală în penitenciar sau siguranța acestuia."
Dispozițiile constituționale invocate în susținerea excepției sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 22 alin. (1) potrivit cărora dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate și ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție.
Examinând excepția de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată, se constată că aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Astfel, textul de lege ce face obiectul excepției prevede circumstanțele în care se poate realiza schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în considerarea scopului
Legii nr. 275/2006 , care constă tocmai în stabilirea unui sistem de reguli și criterii care stau la baza executării pedepselor privative de libertate. În acest sens, art. 18 alin. (2) din actul normativ menționat stabilește că "Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv și regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condițiile prevăzute de prezenta lege".
Reglementarea criticată se aplică în mod egal tuturor subiecților aflați în ipoteza normei, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, și nu este de natură să aducă în vreun fel atingere dreptului la integritatea fizică și psihică a acestora, astfel cum neîntemeiat susțin autorii excepției de neconstituționalitate.
În plus, potrivit
art. 26 alin. (1) și (5) din Legea nr. 275/2006 , schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate se dispune de judecătorul delegat, prin încheiere motivată, iar nu de comisia din cadrul penitenciarului. De asemenea, în temeiul art. 26 alin. (8) din același act normativ, împotriva acestei încheieri persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, cadru în care, beneficiind de garanțiile stabilite de lege, poate formula toate apărările pe care le consideră necesare.
În ceea ce privește invocarea încălcării prezumției de nevinovăție, se constată că prevederile legale contestate se circumscriu celei de-a treia faze a procesului penal, și anume fazei de executare, și reglementează cu privire la regimul de executare al pedepsei privative de libertate. Prin urmare, cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existența vinovăției în materie penală. Așa fiind, aspectele criticate de autorul excepției excedează procedurii penale speciale care guvernează numai fazele de urmărire penală și de judecată, deoarece situația juridică a condamnatului nu este identică cu cea a făptuitorului, învinuitului ori cu cea a inculpatului.
Curtea constată, totodată, că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor
art. 26 din Legea nr. 275/2006 , de exemplu, prin
Decizia nr. 180 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 13 martie 2009, și
Decizia nr. 827 din 2 octombrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007. Considerentele care au fundamentat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curtea Constituțională cu acele prilejuri sunt valabile și în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 26 alin. (3) din Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepție invocată de Florin Ițu și, respectiv, Ionel Rizan în dosarele nr. 1.176/256/2010 și, respectiv, nr. 2.415/256/2010 ale Judecătoriei Medgidia.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 martie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.