Decizia nr. 315/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Financiar Urban" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 124/1.259/2010 al Tribunalului Comercial Argeș.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunțată în Dosarul nr. 124/1.259/2010, Tribunalul Comercial Argeș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de intervenienta Societatea Comercială "Financiar Urban" - S.R.L. din Pitești într-o cauză comercială.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, întrucât creează un "dezechilibru între petenții care depun cereri la oficiul registrului comerțului și acționarii, administratorii sau ceilalți reprezentanți legali ai societăților comerciale vizate de cererile petenților, în sensul că, printr-o simplă cerere adresată de o terță persoană, se pot înscrie în registrul comerțului fapte sau acte nelegale, abuzive, care să afecteze în mod grav și iremediabil o societate comercială". Totodată, arată că, prin modul de soluționare a cererilor de către judecătorii delegați ai oficiului registrului comerțului, fără citarea acționarilor, a administratorilor sau a celorlalți reprezentanți legali ai societăților comerciale vizate de cererile petenților, aceștia sunt puși în imposibilitatea de a participa la judecată și nu pot lua cunoștință de actele depuse de terțele persoane. Mai mult, prin procedura înregistrării în registrul comerțului a actelor depuse de petenți numai în baza hotărârii judecătorului delegat, se exclude posibilitatea reprezentanților societăților comerciale vizate de a interveni la timp pentru stoparea unor acte frauduloase și păguboase.

Tribunalul Comercial Argeș consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece procedura de judecată reglementată de

art. 6 din Legea nr. 26/1990

respectă principiile și regulile constituționale.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, cu modificările și completările ulterioare.

Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 6: "(1) Înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau, după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.

(1^1) Judecătorul delegat întâi sesizat spre a dispune înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind fuziunea, divizarea sau schimbarea sediului social al unei persoane juridice în alt județ se va pronunța, prin aceeași încheiere, și asupra înmatriculării persoanelor juridice astfel înființate, radierii celor care își încetează existența ori înregistrării în registrul comerțului a modificării actelor constitutive ale persoanelor juridice care dobândesc o parte din patrimoniul persoanei juridice divizate, după caz, precum și asupra înmatriculării și radierii persoanelor juridice care își schimbă sediul social în alt județ.

(2) Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerțului sunt executorii de drept și sunt supuse numai recursului.

(3) Termenul de recurs este de 15 zile și curge de la data pronunțării încheierii pentru părți și de la data publicării încheierii sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate.

(4) Recursul se depune și se menționează în registrul comerțului unde s-a făcut înregistrarea. În termen de 3 zile de la data depunerii, oficiul registrului comerțului înaintează recursul curții de apel în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înființate în alt județ, la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul sucursalei.

(5) Motivele recursului se pot depune la instanță, cu cel puțin două zile înaintea termenului de judecată.

(6) În cazul admiterii recursului, decizia instanței de recurs va fi menționată în registrul comerțului."

Autorul excepției de neconstituționalitate consideră că textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 16 alin. (1) care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 21 alin. (1)-(3) care instituie dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 124 privind înfăptuirea justiției și art. 135 care statuează cu privire la economia României.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Sub aspectul admisibilității excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990 , Curtea observă că

art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009

pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerțului (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009), aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 84/2010

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010), astfel cum a fost modificat prin articolul unic din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2010

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010), prevede următoarele: "Prin derogare de la prevederile

Legii nr. 26/1990

privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale

Legii nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al Registrului Comerțului."

În consecință, așa cum a reținut Curtea Constituțională și prin

Decizia nr. 861/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 17 august 2010, în momentul de față atribuțiile judecătorului delegat au fost preluate de directorul oficiului registrului comerțului, fără ca instituția judecătorului delegat să fi fost, expres sau implicit, desființată. Din textul legal menționat se înțelege că numai pe o perioadă determinată competențele judecătorului delegat au fost preluate de către directorul oficiului registrului comerțului, urmând ca, în viitor, potrivit

art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 116/2009 , activitatea de înregistrare în registrul comerțului să fie efectuată de registratorii comerciali. Însă, până în momentul de față, nu a fost adoptată o atare reglementare legală; implicit, se reține că aplicarea prevederilor legale referitoare la competențele judecătorului delegat a fost practic suspendată.

Având în vedere aspectele expuse mai sus, Curtea constată că dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului sunt în vigoare, fiind doar suspendată aplicarea lor în ceea ce privește competențele judecătorului delegat.

În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990 , prin numeroase decizii, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului să reglementeze procedura de judecată, atâta vreme cât își subordonează acest demers regulilor și principiilor constituționale, iar prevederile de lege criticate sunt norme procedurale care reglementează aspecte referitoare la funcționarea societăților comerciale în condiții de legalitate, fără să conțină dispoziții de natură să îngrădească dreptul de liber acces la justiție ori dreptul de a beneficia de un proces echitabil (de exemplu, prin

Decizia nr. 1.274 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 13 ianuarie 2011, prin care s-a soluționat o excepție de neconstituționalitate ridicată de același autor).

Întrucât criticile de neconstituționalitate privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 26/1990

privind registrul comerțului, excepție ridicată de Societatea Comercială "Financiar Urban" - S.R.L. din Pitești în Dosarul nr. 124/1.259/2010 al Tribunalului Comercial Argeș.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 martie 2011.