Decizia nr. 628/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și ale art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor
- Legea nr. 554/2004 2 decembrie 2004 (prevederi anume) contenciosului administrativ
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și ale
art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Mircea Ștefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.406/189/2010 al Judecătoriei Bârlad.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către autorul excepției de neconstituționalitate prin care acesta solicită acordarea unui termen de judecată, întrucât art. 114^1 din Codul de procedură civilă prevede un termen de 15 zile pentru citarea părților la prima înfățișare, iar, având în vedere că în intervalul scurt dintre primirea citației și prima înfățișare s-au intercalat și sărbătorile de Paști, nu a avut suficient timp pentru angajarea unui apărător.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu este de acord cu amânarea cauzei.
Curtea, deliberând, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 , coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată și constată cauza în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.406/189/2010, Judecătoria Bârlad a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și ale
art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Mircea Ștefan Constantinciu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale, în condițiile în care judecătoriile nu sunt instanțe de contencios administrativ specializate în sensul legii. Or, cu excepțiile prevăzute de Constituție, toate actele administrative trebuie să fie supuse controlului instanței de contencios administrativ. Prin urmare, dispozițiile cuprinse în actele normative speciale care consacră dreptul instanțelor de drept comun de a exercita controlul judecătoresc asupra actelor administrative încalcă flagrant dispozițiile constituționale revizuite. Dacă anterior revizuirii Constituției se putea concluziona că nimic nu împiedica legiuitorul organic să stabilească faptul că anumite acte administrative nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, la instanțele de contencios administrativ, putând da în competența instanțelor de drept comun soluționarea plângerilor împotriva unor acte administrative, în condițiile noii reglementări cuprinse în art. 126 alin. (6) din Constituția revizuită, se constată o consacrare expresă a faptului că unica formă de control judiciar al legalității actelor administrative este contenciosul administrativ, care este de competența exclusivă a instanțelor de contencios administrativ, ca instanțe specializate.
Mai mult,
de aprobare a
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
este o lege ordinară și, în consecință, nu poate stabili competența instanțelor judecătorești în materie de contencios administrativ. De asemenea,
art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004
instituie un recurs paralel și face referire la "o altă procedură judiciară", iar nu la o altă instanță de contencios administrativ, nelegitimând astfel judecătoria ca instanță de contencios administrativ.
Judecătoria Bârlad consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens
deciziile Curții Constituționale nr. 813/2007 , nr. 1.128/2007, nr. 81/2007, nr. 728/2008, nr. 664/2009 și nr. 661/2009.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și ale
art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
-
Articolul 32
alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 : "Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.";
-
Articolul 5
alin. (2) din Legea nr. 554/2004 : "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară."
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 126 privind instanțele judecătorești.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin mai multe decizii, s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor de lege criticate, raportate la dispozițiile constituționale invocate. Astfel, prin
Decizia nr. 1.556 din 7 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 26 ianuarie 2011, Curtea a statuat că prevederile de lege criticate instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești. Prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înțeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestor drepturi constituționale.
În legătură cu pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
față de prevederile
art. 52 din Legea fundamentală, prin Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, Curtea a statuat că normele constituționale invocate conferă persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însă în condițiile și în limitele stabilite prin lege organică. Or, în cauza de față este criticată o ordonanță a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravențional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăsește printre cele strict și limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituție, în privința cărora legiferarea are loc numai prin lege organică. Totodată, actul normativ atacat pune la dispoziția persoanei interesate suficiente mijloace procesuale prin care acesteia îi este garantat accesul liber și efectiv la justiție.
Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc, în esență, aceleași aspecte și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor și ale
art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Mircea Ștefan Constantinciu în Dosarul nr. 1.406/189/2010 al Judecătoriei Bârlad.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 mai 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.