Decizia nr. 976/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Viorel Micula în Dosarul nr. 795/111/C/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.093D/2010.

La apelul nominal răspunde avocatul Gheorghe Piperea pentru partea Micula Ioan, lipsă fiind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului Gheorghe Piperea care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 795/111/C/2009, Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Viorel Micula.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că, prin acordarea dreptului acționarilor minoritari, nemulțumiți de votul exprimat în cadrul adunării generale, de a solicita invalidarea votului exprimat de majoritatea acționarilor, se încalcă dreptul de proprietate al celor din urmă. Deși prin Legea fundamentală statul și-a asumat rolul de a crea cadrul economic, social și politic necesar derulării activității comercianților, proclamând libertatea economică și libera asociere, prin dispozițiile criticate se încalcă aceste două componente ale economiei de piață. De asemenea, textul criticat creează discriminări între acționari, fără a fi justificat un interes general, măsura nefiind proporțională cu scopul urmărit.

Curtea de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu următorul cuprins: "Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, art. 45 referitoare la libertatea economică, art. 135 alin. (2) lit. a) referitoare la libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție și art. 136 alin. (5) referitoare la proprietatea privată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, prin

Decizia nr. 178 din 29 martie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 21 iunie 2005, a statuat, pe de o parte, că dispozițiile

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

asigură satisfacerea cerinței constituționale a respectării legilor, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, precum și a dreptului de acces liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție. Din această perspectivă reglementarea dreptului acționarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței de a ataca în justiție hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv se bucură de legitimitatea constituțională. Pe de altă parte, Curtea a observat că alin. (1) al

art. 132 din Legea nr. 31/1990

prevede că hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii ori actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

De asemenea, prin

Decizia nr. 250 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din data de 13 aprilie 2006, Curtea a constatat că reglementarea instituită de

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

constituie o măsură de protecție a acționarilor minoritari care se consideră vătămați printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor, contrară legii sau actului constitutiv, aceștia putându-se adresa instanței de judecată pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, textul de lege criticat reprezentând o consacrare în plan legislativ a principiului constituțional al accesului liber la justiție.

Totodată, prin

Decizia nr. 572 din 19 septembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, Curtea a reținut că reglementarea dreptului acționarilor care se consideră vătămați printr-o hotărâre a adunării generale de a se adresa instanței de judecată, pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime, reprezintă o consacrare a principiului constituțional al liberului acces la justiție și nu contravine dispozițiilor art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție. În continuare, Curtea a constatat că textul de lege criticat este în deplină conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, cu atât mai mult cu cât cadrul juridic instituit de legiuitor pentru exercitarea dreptului de proprietate nu trebuie să contravină intereselor generale sau intereselor particulare ale unor subiecte de drept.

În final, prin

Decizia nr. 904 din 5 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24 ianuarie 2007, Curtea a apreciat că nu se poate susține că introducerea în justiție, în mod abuziv, a unor acțiuni în anularea hotărârilor adunării generale a acționarilor are drept efect blocarea activității societății. Aceasta deoarece, conform

art. 133 din Legea nr. 31/1990 , intentarea acțiunii în anulare nu este suspensivă de executare a hotărârii atacate, suspendarea executării pronunțându-se prin ordonanță președințială, cu posibila obligare a reclamantului la plata unei cauțiuni. Ca atare, asemenea prevederi reprezintă garanții procesuale de natură să evite introducerea șicanatorie a acțiunilor de anulare a hotărârilor adunărilor generale ale societăților comerciale.

Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale, excepție ridicată de Viorel Micula în Dosarul nr. 795/111/C/2009 al Curții de Apel Oradea - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 iulie 2011.