Decizia nr. 1105/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Elisabeta-Rozalia Lukacs în Dosarul nr. 9.700/62/2009 al Tribunalului Brașov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.887D/2010.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Daniela-Louise Mohanu, cu delegație depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate așa cum a fost formulată. Astfel, apreciază că reglementarea criticată contravine art. 15 alin. (2) și art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale, și anume

Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind inadmisibilă. În acest sens, arată că autorul excepției tinde la modificarea reglementării supuse controlului de constituționalitate, aspectele invocate privind totodată și modalitatea de interpretare și aplicare a legii, ceea ce excedează competenței Curții Constituționale și constituie atributul exclusiv al instanței de drept comun.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.700/62/2009, Tribunalul Brașov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Elisabeta-Rozalia Lukacs într-o cauză având ca obiect o contestație formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că excluderea societăților comerciale integral privatizate din categoria unităților deținătoare, enumerate în

art. 21 din Legea nr. 10/2001 , conduce la modificarea regimului juridic al măsurilor reparatorii, fără instituirea unui nou termen de depunere a notificărilor care să fi făcut posibilă aplicarea legii civile noi situațiilor juridice create după intrarea ei în vigoare.

Prin urmare,

Legea nr. 247/2005

modifică în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de restituire în termenul legal, cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2).

Totodată, apreciază că, prin modificarea

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , se instituie un regim discriminatoriu între persoanele îndreptățite ale căror notificări au fost rezolvate în termenul de 60 de zile prevăzut de lege de la depunerea lor, beneficiind astfel de restituirea în natură a imobilelor, și persoanele îndreptățite ale căror cereri nu au fost soluționate cu rea-credință de către societățile deținătoare în termenul legal și care sunt astfel dezavantajate prin noul text, care prevede excluderea societăților comerciale integral privatizate din categoria unităților deținătoare obligate la restituirea în natură a imobilelor, beneficiind astfel doar de măsuri reparatorii prin echivalent. În final, consideră că, fără nicio justificare legală, textul de lege criticat aplică un tratament discriminatoriu persoanelor juridice de drept public și persoanelor juridice de drept privat, acestea din urmă fiind, în mod evident, avantajate.

Tribunalul Brașov - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este nefondată, având în vedere prevederile

art. 21 din Legea nr. 10/2001

raportat la

art. 21.1 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 250/2007 . Astfel, arată că excluderea de la soluționarea notificărilor în modalitatea restituirii în natură vizează doar societățile comerciale privatizate integral sau cele constituite din inițiativă privată, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare sau, după caz, după înființarea lor, și nu toate societățile integral privatizate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile

art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Aceste prevederi modifică

art. 20 alin. (1) din cap. III al Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, devenit art. 21 alin. (1) ca urmare a republicării acestei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.

Textul de lege are următorul conținut:

"Imobilele - terenuri și construcții - preluate în mod abuziv, indiferent de destinație, care sunt deținute la data intrării în vigoare a prezentei legi de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public, vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată a organelor de conducere ale unității deținătoare."

Autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii și art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia susține, în esență, că

Legea nr. 247/2005

modifică în mod esențial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de restituire în termenul legal, cu încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2), și că, prin modificarea

art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 , se instituie un regim discriminatoriu între persoanele îndreptățite ale căror notificări au fost rezolvate în termenul de 60 de zile prevăzut de lege de la depunerea lor, beneficiind astfel de restituirea în natură a imobilelor, și persoanele îndreptățite ale căror cereri nu au fost soluționate cu rea-credință de către societățile deținătoare în termenul legal.

Față de critica de neconstituționalitate formulată, Curtea constată că scopul

Legii nr. 10/2001

a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea în natură a acestora, atunci când este posibil, ci și prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.

În ceea ce privește susținerile autorului excepției potrivit cărora, datorită modificărilor aduse prin

Legea nr. 247/2005 , textul de lege criticat este retroactiv, Curtea constată că aceste susțineri nu sunt întemeiate. Astfel, prin

Decizia nr. 529 din 13 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 2 iulie 2008, Curtea a statuat că o eventuală diferență de tratament juridic rezultată în urma modificării legii nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de succesiune în timp a legii, ce se aplică numai pentru viitor. Astfel, ori de câte ori o lege nouă modifică dispozițiile legale anterioare cu privire la anumite raporturi sociale, toate efectele produse înainte de intrarea ei în vigoare nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări.

Legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum și tuturor efectelor produse de raporturile juridice nou-create. De altfel, a considera întemeiată o atare critică ar însemna să negăm posibilitatea oricărei modificări a legislației în vigoare.

De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că reglementarea criticată nu instituie un tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetățeni aflate în situații identice, ci are în vedere situația concretă a bunurilor preluate. Din acest text de lege rezultă doar că legiuitorul a considerat, fără a încălca vreo dispoziție constituțională, că în prezent se poate reglementa restituirea către foștii proprietari a imobilelor preluate abuziv care sunt deținute la data intrării în vigoare a

Legii nr. 10/2001

de o regie autonomă, o societate sau companie națională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administrației publice centrale sau locale este acționar ori asociat majoritar, de o organizație cooperatistă sau de orice altă persoană juridică de drept public.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale în materie, aceste considerente își mențin valabilitatea și în prezenta cauză.

În sfârșit, în subsidiar, Curtea observă că, prin critica sa, autorul excepției tinde la modificarea reglementării legale supuse controlului de constituționalitate, invocând totodată aspecte ce vizează și modalitatea de interpretare și aplicare a legii. Or, prerogativa interpretării înțelesului unei norme legale în scopul aplicării acesteia la situația de fapt dedusă judecății aparține exclusiv instanței de judecată. Modalitatea în care se interpretează și se aplică în cazuri concrete aceste prevederi legale nu intră în sfera de atribuții a Curții Constituționale.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 46 din titlul I al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, excepție ridicată de Elisabeta-Rozalia Lukacs în Dosarul nr. 9.700/62/2009 al Tribunalului Brașov - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011.