Decizia nr. 1321/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Doina Suliman - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispozițiile

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala București în Dosarul nr. 9.448/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.393D/2010.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul George Papu, cu delegație depusă la dosar, lipsă fiind partea ANPC-IRPC-OJPC Arad-Timiș, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate pentru motivele invocate în fața instanței judecătorești.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 septembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 9.448/325/2009, Tribunalul Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispozițiile

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor.

Excepția a fost ridicată de recurentul ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala București cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Deciziei nr. 19.116 din 23 decembrie 2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în contradictoriu cu intimatul ANPC-IRPC-OJPC Arad-Timiș într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, astfel că "sintagma «în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii» trebuie să aibă înțelesul de: «în cadrul contractelor încheiate cu consumatorii după data intrării în vigoare a prezentului act normativ»." În continuare, consideră că dispozițiile de lege atacate înfrâng și prevederile constituționale ale art. 11, art. 20 și art. 23 alin. (12), deoarece, pe de o parte, sintagma "contracte încheiate" primește în concret mai multe valențe, fiind "lipsite de previzibilitatea cerută de art. 6 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale", iar, pe de altă parte, aceste dispoziții sunt contrare principiului legalității incriminării. Autorul excepției apreciază, de asemenea, că textele de lege criticate "se supun rigorilor impuse pentru o normă penală". În fine, susține restrângerea libertății economice consfințite prin art. 135 din Constituție, cu încălcarea art. 53 din Constituție.

Instanța de judecată apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispozițiile

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții care au următorul conținut:

- Art. 9^3 alin. (1) lit. g): "În cadrul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să respecte următoarele reguli: [...]

g) în contractele de credit cu dobândă variabilă se vor aplica următoarele reguli:

1. variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru;

2. dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;

3. formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și în cel al reducerii acesteia; [...]";

- Art. 50 alin. (1) lit. e): "Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: [...]

e) încălcarea dispozițiilor art. 9^1, art. 9^2 și art. 9^3, cu amendă contravențională de la 5.000 lei la 50.000 lei; [...]."

În susținerea neconstituționalității textelor arătate mai sus, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii, art. 11 privind raportul dintre dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării, art. 135 privind economia și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum și prevederile art. 6 și art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, respectiv legalitatea incriminării.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin

Decizia nr. 277 din 1 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 5 septembrie 2003, a statuat că "Drepturile cetățenilor care au calitatea de consumatori și obligațiile corelative ale agenților economici, prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, au caracter de protecție împotriva unor practici abuzive [...]."

În legătură cu susținerea privind înfrângerea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, concretizată, de exemplu, prin

Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

Rezultă că retroactivitatea legii privește modificarea unei situații pentru trecut, iar nu reglementarea diferită a unei situații juridice pentru viitor. În aceste condiții, Curtea nu poate reține argumentele privind înfrângerea prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție.

Referitor la celelalte motive invocate, Curtea constată că, în concret, autorul excepției, pe de o parte, solicită modificarea și completarea dispozițiilor legale criticate, iar, pe de altă parte, criticile sale vizează probleme ce țin de modul de interpretare și de aplicare a acestora, ceea ce excedează controlului de constituționalitate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional, fiind de competența legiuitorului, respectiv a instanței de judecată.

În fine, nu poate fi reținută ca relevantă pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate jurisprudența constituțională și convențională invocată de autorul acesteia în notele scrise depuse la dosar.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9^3 alin. (1) lit. g) coroborate cu dispozițiile

art. 50 alin. (1) lit. e) din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, excepție ridicată de ING Bank N.V. Amsterdam - Sucursala București în Dosarul nr. 9.448/325/2009 al Tribunalului Timiș - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 octombrie 2011.