Decizia nr. 1414/2011
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 219 și art. 267 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 73 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 53/2003 24 ianuarie 2003 (prevederi anume) Codul muncii
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Simina Gagu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și
art. 282 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii,
art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale
art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 14.061/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 723D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, sens în care invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 1.424/2010 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 8 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 14.061/3/2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și
art. 282 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii,
art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale
art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 . Excepția a fost ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București într-o cauză civilă având ca obiect obligația de a face.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt într-o vădită contradicție cu litera și spiritul Constituției, deoarece nu impun imperativ ca sindicatele să fie parte în proces. Cu alte cuvinte, soluția legislativă actuală, caracterizată printr-un "formalism excesiv", nu recunoaște posibilitatea pentru unitate să cheme în judecată, pe cale principală sau pe cale incidentală, sindicatele, în calitatea lor de parteneri de dialog social, implicați în procesul de asigurare a păcii sociale. Se încalcă astfel egalitatea în fața legii a unității și a salariaților, care presupune egalitatea de arme juridice utilizate în conflictele de muncă, dreptul unității de apărare, drept al cărui exercițiu nu poate fi restrâns, precum și caracterul obligatoriu al convențiilor colective încheiate în urma dialogului social.
De asemenea, autorul excepției susține că prevederile legale criticate impun o diferențiere arbitrară de regim juridic între conflictele de interese și cele de drepturi, pe de parte, și de reglementare a rolului sindicatelor în cadrul conflictelor de drepturi, pe de altă parte, în timp ce menținerea în legislația actuală a art. 222 și
art. 282 din Legea nr. 53/2003 , a
art. 73 din Legea nr. 168/1999
și a
art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003
reprezintă o incoerență legislativă în privința calității procesuale a sindicatelor la rezolvarea conflictelor de drepturi. Totodată, rolul recunoscut sindicatelor prin Legea fundamentală nu poate fi limitat în mod arbitrar de legiuitor, care alege să dea sindicatelor doar drepturi de reprezentare, fără posibilitatea unității de a formula cereri în contradictoriu cu acestea, în legătură cu executarea contractului colectiv de muncă negociat.
Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 222 și
art. 282 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003.
Curtea constată că, ulterior sesizării sale,
art. 222 din Legea nr. 53/2003
a fost modificat prin
art. I pct. 77 din Legea nr. 40/2011
pentru modificarea și completarea
- Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 225 din 31 martie 2011, preluându-se soluția legislativă contestată; în urma acestei modificări,
a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, soluțiile legislative criticate cuprinse în art. 222 și art. 282 regăsindu-se în prezent în art. 219 și art. 267 din lege.
Aceste prevederi de lege au următoarea redactare:
- Art. 219: "La cererea membrilor lor, sindicatele pot să îi reprezinte pe aceștia în cadrul conflictelor de muncă, în condițiile legii.";
- Art. 267: "Pot fi părți în conflictele de muncă:
a) salariații, precum și orice altă persoană titulară a unui drept sau a unei obligații în temeiul prezentului cod, al altor legi sau al contractelor colective de muncă;
b) angajatorii - persoane fizice și/sau persoane juridice -, agenții de muncă temporară, utilizatorii, precum și orice altă persoană care beneficiază de o muncă desfășurată în condițiile prezentului cod;
c) sindicatele și patronatele;
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocație în temeiul legilor speciale sau al Codului de procedură civilă."
De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și prevederile
art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, și ale
art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003, cu următorul conținut:
-
Articolul 73
din Legea nr. 168/1999 : "Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare suspendare sau încetare a contractului de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 30 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoștință de măsura dispusă;
b) constatarea nulității unui contract individual sau colectiv de muncă poate fi cerută de părți pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în ființă;
c) constatarea încetării unui contract colectiv de muncă poate fi cerută până la încheierea unui nou contract colectiv de muncă;
d) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate și restituirea unor sume care au format obiectul unor plăți nedatorate pot fi cerute de salariați în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.";
-
Articolul 28
alin. (2) din Legea nr. 54/2003 : "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1) organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată."
Curtea constată că, ulterior sesizării sale,
și
au fost abrogate prin prevederile
art. 224 lit. a) și b) din Legea dialogului social nr. 62/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 10 mai 2011.
Având însă în vedere considerentele
Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, din care se desprinde, în esență, necesitatea analizării constituționalității acelor dispoziții de lege care sunt aplicabile speței în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate cu privire la prevederile art. 219 și
art. 267 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii, ale
art. 73 din Legea nr. 168/1999 , precum și ale
art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 .
Autorul excepției consideră că textele de lege criticate sunt contrare dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 9 privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, art. 16 alin. (1) și (2) care consacră principiul egalității în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, art. 40 alin. (1) referitor la dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective și art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Sunt invocate totodată dispozițiile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, de fapt, modificarea și completarea prevederilor legale, fapt ce excedează competenței Curții Constituționale, întrucât, potrivit prevederilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 219 și
art. 267 din Legea nr. 53/2003 , ale
art. 73 din Legea nr. 168/1999 , precum și ale
art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
De altfel, prin mai multe decizii, de exemplu,
Decizia nr. 1.045 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 12 octombrie 2011, și
Decizia nr. 1.066 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea Constituțională a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, ridicată din perspectiva unor critici similare celor formulate în situația de față.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 219 și
art. 267 din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii,
art. 73 din Legea nr. 168/1999
privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și ale
art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrom" - S.A. din București în Dosarul nr. 14.061/3/2009 al Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 octombrie 2011.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Simina Gagu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.