Decizia nr. 1266/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2006

privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat și asigurările sociale de sănătate, excepție ridicată de Florentina Albu în Dosarul nr. 1.376/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 160D/2011.

La apelul nominal răspunde, pentru Teatrul Național "Radu Stanca" din Sibiu, domnul Alin Secetă, consilier juridic cu delegație depusă la dosar, lipsind autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului părții prezente, care arată că, în realitate, obiectul excepției de neconstituționalitate îl formează dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

și solicită respingerea acestei excepții ca neîntemeiate. Totodată, invocă în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010 , în care s-a arătat că angajatorul este cel care datorează cota de contribuție destinată finanțării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute în ordonanța de urgență în discuție, și nu angajatul. În cauză nu se aplică principiul contributivității, astfel încât este firesc ca baza de calcul a indemnizației de concediu medical să o reprezinte cotele de contribuții vărsate de angajator la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate formulate, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 ianuarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.376/85/2010, Tribunalul Sibiu - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2006

privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat și asigurările sociale de sănătate, excepție ridicată de Florentina Albu într-o cauză având ca obiect restituirea unor plăți nedatorate efectuate prin aplicarea eronată a prevederilor

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că, deși persoana asigurată plătește o contribuție lunară pentru asigurările de sănătate în raport cu veniturile realizate, baza de calcul a indemnizației lunare de asigurări sociale de sănătate este plafonată în limita a 12 salarii minime brute. Rezultă că salariații care au venituri mai mari decât limita lunară menționată sunt discriminați în raport cu cei care au venituri mai mici față de această limită, aceștia din urmă primindu-și drepturile procentual în raport cu veniturile realizate. Se apreciază că ambele categorii de persoane ar trebui să beneficieze de un tratament juridic identic.

Totodată, se arată că este încălcat principiul contributivității, care se află la baza organizării și funcționării sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Tribunalul Sibiu - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 1.035 din 14 septembrie 2010 .

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 3 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2006

privind unele măsuri referitoare la asigurările sociale de stat și asigurările sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 noiembrie 2006, aprobată prin

Legea nr. 97/2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007. Curtea observă că, în realitate, art. III pct. 1 (și nu art. 3) din ordonanța de urgență menționată modifică

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 399/2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 6 noiembrie 2006. Având în vedere dispozițiile

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, Curtea urmează a reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 399/2006 , cu modificările și completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins: "(1) Baza de calcul a indemnizațiilor prevăzute la art. 2 se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și indemnizații".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 22 privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătății, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 56 privind contribuțiile financiare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin

Decizia nr. 1.035 din 14 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 11 octombrie 2010, a statuat că, începând cu data intrării în vigoare a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 , cota de contribuție destinată exclusiv finanțării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute în ordonanța de urgență în discuție se datorează și se achită de către angajatori pentru asigurații care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu. Astfel, Curtea a apreciat că autorul excepției nu datorează cota de contribuție, ci angajatorul acestuia, astfel încât criticile aduse prevederilor art. 10 alin. (1) din lege nu au suport legal. Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile

art. 6 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 , baza lunară de calcul a contribuției pentru concedii și indemnizații pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) nu poate fi mai mare decât produsul dintre numărul asiguraților din luna pentru care se calculează contribuția și valoarea corespunzătoare a 12 salarii minime brute pe țară. Prin urmare, Curtea a subliniat că textul legal criticat este un exemplu cât se poate de elocvent cu privire la principiul simetriei juridice, astfel încât nu se poate reține, sub niciun aspect, neconstituționalitatea textului de lege criticat prin raportare la art. 16, 34 și 47 din Constituție.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Distinct de cele expuse mai sus, Curtea observă, în privința invocării art. 56 din Constituție, că atât modalitatea de stabilire a contribuției plătite, cât și modul de calcul al indemnizației plătite din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate sunt guvernate de principiul simetriei juridice, iar contribuția datorată este urmată proporțional de un serviciu efectiv prestat. De asemenea, Curtea constată că autorul excepției, în mod evident, confundă contribuția lunară pentru asigurările de sănătate prevăzută de

art. 257 din Legea nr. 95/2006

privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, plătită de angajat, cu contribuțiile lunare de asigurări sociale de sănătate destinate suportării concediilor și indemnizațiilor prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 , plătite de angajator. În consecință, nu se poate reține nici încălcarea art. 56 din Constituție.

Celelalte texte constituționale invocate în susținerea excepției nu au incidență în cauză, întrucât, pe de o parte, art. 22 din Constituție nu vizează stabilirea cuantumului indemnizației de asigurări sociale de sănătate, iar, pe de altă parte, în lipsa afectării vreunui drept sau vreunei libertăți fundamentale, art. 53 din Constituție este inaplicabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005

privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Florentina Albu în Dosarul nr. 1.376/85/2010 al Tribunalului Sibiu - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 septembrie 2011.