Decizia nr. 1273/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Andreea Costin - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 și 3, art. 454 și art. 457 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unimet Cug" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.796/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.135D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3.654/a/2010 din 17 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.796/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 și 3, art. 454 și art. 457 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unimet Cug" - S.A. din Cluj-Napoca într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației la executare formulată cu privire la actele de executare silită întocmite într-un dosar execuțional.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține, în esență, că art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 45, art. 126 alin. (6) și ale art. 129, întrucât dau posibilitatea executorului judecătoresc să cuprindă în procesul-verbal, care devine titlu executoriu, sume care nu țin de raportul juridic ce a stat la baza emiterii titlului executoriu principal ori să le stabilească după libera sa alegere. Textul de lege criticat instituie un privilegiu în favoarea creditorului prin reglementarea unui ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea dreptului acestuia. Or, începerea în mod simultan a formelor de executare silită conduce la încălcarea libertății economice consacrate de art. 45 din Constituție.

Se arată că art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă înfrânge dispozițiile constituționale ale art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (2), deoarece lasă la aprecierea instanței suspendarea executării silite, deși se achită cauțiunea în cuantumul fixat. Nefiind stabilite criterii determinate sau determinabile pentru suspendarea executării silite, se creează stări de inegalitate în fața legii.

Se mai reține că art. 454 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1), art. 21, art. 53 și ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale prin raportare la art. 11 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât lasă la îndemâna executorului judecătoresc dispunerea înființării popririi, iar de înființarea acesteia ia cunoștință numai creditorul, fiind astfel instituit un privilegiu în favoarea acestuia. Autorul excepției consideră că art. 454 din Codul de procedură civilă reprezintă o restrângere a exercitării drepturilor constituționale menționate, nejustificată de existența vreuneia dintre situațiile prevăzute la art. 53 din Constituție.

În fine, autorul excepției consideră că art. 457 din Codul de procedură civilă contravine prevederilor art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece blocarea tuturor conturilor bancare ale angajatorului are ca efect neplata salariilor și a obligațiilor conexe către bugete, ceea ce înseamnă afectarea și îngrădirea dreptului la muncă al salariaților.

Judecătoria Cluj-Napoca consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 și 3, art. 454 și art. 457 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:

- Art. 371^1 alin. 3: "Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.";

- Art. 403 alin. 1 și 3: "Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune în cuantumul fixat de instanță, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

[...]

Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 și 2, instanța, în toate cazurile, se pronunță prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.";

- Art. 454: "Poprirea se înființează fără somație, prin adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată celei de-a treia persoane arătate la art. 452, înștiințându-se totodată și debitorul despre măsura luată.

În adresa de poprire se va pune în vedere celei de-a treia persoane, care devine potrivit alin. 1 terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și codul de identificare fiscală.

În cazul în care se solicită înființarea popririi pentru toate conturile unei persoane juridice, inclusiv pentru conturile subunităților fără personalitate juridică ale acesteia, se vor indica elementele de identificare pentru fiecare titular de cont în parte, respectiv pentru fiecare subunitate a societății debitoare.

În cazul în care adresa de înființare a popririi se adresează unei unități operaționale a unei bănci, poprirea va fi înființată asupra conturilor pe care debitoarea urmărită le are deschise la acea unitate.

În cazul în care poprirea a fost înființată ca măsură asiguratorie și nu a fost desființată până la obținerea titlului executoriu, se va comunică terțului poprit copie certificată de pe titlul executoriu în vederea îndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 456.

Indisponibilizarea sumelor de bani sau a bunurilor mobile incorporale poprite va înceta dacă debitorul consemnează, cu afectațiune specială, întreaga valoare a creanței la dispoziția creditorului urmăritor. Debitorul va înmâna recipisa de consemnare executorului judecătoresc, care va înștiința de îndată pe terțul poprit.";

- Art. 457: "În cazul debitorului titular de conturi bancare, poprirea se înființează potrivit art. 453.

În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pot face obiectul executării silite prin poprire atât soldul creditor al acestor conturi, cât și încasările viitoare.

La data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele provenite din încasările viitoare sunt indisponibilizate în măsura necesară realizării creanței. Din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, inclusiv pe perioada suspendării executării silite prin poprire, terțul poprit nu va face nicio altă plată sau altă operațiune care ar putea diminua suma indisponibilizată, dacă legea nu prevede altfel.

Dispozițiile alin. 2 sunt aplicabile și în cazurile în care poprirea se înființează asupra titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporale urmăribile ce se află în păstrare la unități specializate.

În cazul sumelor urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în valută, băncile sunt autorizate să efectueze convertirea în lei a sumelor în valută, fără consimțământul titularului de cont, la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României pentru ziua respectivă, în vederea consemnării acestora potrivit dispozițiilor art. 456."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor art. 11 alin. (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 41 alin. (2) privind dreptul la muncă al salariaților, art. 44 alin. (2) privind ocrotirea proprietății private, art. 45 privind principiul libertății economice, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc și art. 129 privind folosirea căilor de atac din Constituție, precum și art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai făcut, în numeroase rânduri, obiect al controlului de constituționalitate, prin raportare la aceleași prevederi din Legea fundamentală ca și în prezenta cauza și cu motivări asemănătoare, prilej cu care Curtea a reținut că textele de lege criticate sunt în concordanță cu Constituția, în acest sens fiind

Decizia nr. 774 din 20 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007,

Decizia nr. 346 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003,

Decizia nr. 9 din 18 ianuarie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 115 din 4 februarie 2005, și

Decizia nr. 1.498 din 10 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 909 din 24 decembrie 2009.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că prin intermediul acestor dispoziții legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar și în cazurile în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispozițiile din Legea fundamentală invocate de autorul excepției.

Curtea nu poate reține încălcarea dispozițiilor art. 45 din Constituție, întrucât a statuat că, potrivit normei constituționale, libertatea economică nu este absolută, ci trebuie exercitată în condițiile legii. Așadar, nu se poate susține că executarea silită a debitorului conduce la încălcarea libertății economice a acestuia.

Referitor la dispozițiile art. 403 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a constatat că acestea reglementează posibilitatea instanței de a suspenda executarea silită până la soluționarea contestației la executare, dacă se depune o cauțiune al cărei cuantum este fixat de instanță. Instituirea obligației de plată a cauțiunii, ca o condiție a suspendării executării, are o dublă finalitate, și anume, pe de o parte, aceea de a constitui o garanție pentru creditor, în ceea ce privește acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executării silite, prin efectul suspendării acesteia, și, pe de altă parte, de a preveni și a limita eventualele abuzuri în valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici, iar art. 403 alin. 3 reprezintă o garanție a părților interesate de a ataca încheierea dată asupra suspendării executării silite.

În ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea a stabilit că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflați în situația prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată.

Cu privire la susținerile autorului excepției referitoare la încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 44, Curtea a constatat că și acestea sunt neîntemeiate, deoarece debitorul trebuie să execute voluntar și cu bună-credință obligația certă, lichidă și exigibilă constatată prin titlul executoriu, pentru a nu leza dreptul legal recunoscut al titularului creanței, or, în speță, executarea silită a fost pornită pentru neplata unor datorii.

Analizând critica art. 454 din Codul de procedură civilă, Curtea a reținut că poprirea se realizează prin intermediul unei proceduri suple și rapide în vederea recuperării creditului, dispozițiile criticate având ca finalitate tocmai asigurarea celerității executării prestației la care debitorul este obligat printr-un titlu executoriu. În considerarea acestor rațiuni și pentru prevenirea unor eventuale abuzuri din partea debitorilor rău-platnici, în sensul tergiversării executării obligațiilor ce le incumbă, legiuitorul a prevăzut în mod expres înființarea popririi, fără obligația somării prealabile a debitorului, însă, în condițiile în care respectivul debitor are posibilitatea de a lua cunoștință despre înființarea popririi, textul de lege criticat nu lezează în niciun fel accesul liber la justiție sau dreptul persoanei la apărare. Astfel, în temeiul art. 399 și următoarele din Codul de procedură civilă, care prevăd că împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, debitorul beneficiază de toate garanțiile procesuale pentru realizarea deplină a acestor drepturi, supunând cenzurii instanței măsura dispusă, în cadrul unei proceduri contradictorii.

Curtea a reținut că din interpretarea dispozițiilor art. 457 din Codul de procedură civilă rezultă că în cazul debitorului titular de conturi bancare, la cererea creditorului, poprirea se înființează asupra sumelor existente și viitoare, acestea fiind indisponibilizate numai în limita necesară realizării creanței. Prin această măsură este anihilată reaua-credință a debitorului care refuză să execute voluntar o obligație certă, lichidă și exigibilă ce constituie titlu executoriu.

Întrucât indisponibilizarea operează numai în limita creanței, nu poate fi reținută critica potrivit căreia această procedură paralizează întreaga activitate a operatorului economic, iar prin aceasta ar fi afectat dreptul la muncă al salariaților.

Având în vedere toate aceste argumente, Curtea a apreciat că textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu sunt de natură să contravină art. 41 din Constituție, iar prin aceasta să diminueze nejustificat șansele de încadrare în muncă sau protecția socială a salariaților, așa cum susține autorul excepției de neconstituționalitate.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția pronunțată de Curte prin deciziile menționate, precum și considerentele care le-au fundamentat sunt valabile și în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate în deciziile menționate, Curtea reține că art. 126 alin. (6) din Constituție nu este incident în cauză, având în vedere faptul că în speța de față este vorba despre un proces civil între două societăți comerciale. Potrivit acestei dispoziții constituționale instanțele judecătorești exercită controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ. De la aceste control fac excepție în mod absolut numai două categorii de acte - cele de comandament cu caracter militar și cele care privesc raporturile cu Parlamentul - care, prin natura lor, nu sunt supuse sub nicio formă controlului judecătoresc.

De asemenea, Curtea constată că dispozițiile art. 53 din Legea fundamentală nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 371^1 alin. 3, art. 403 alin. 1 și 3, art. 454 și art. 457 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială "Unimet Cug" - S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 10.796/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 septembrie 2011.