Decizia nr. 1299/2011

Articolul 132

din Legea nr. 31/1990 : "(1) Hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

(2) Hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

(3) Când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.

(4) Membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.

(5) Cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat.

(6) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de administrație, societatea va fi reprezentată în justiție de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant.

(7) Dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiție de către consiliul de supraveghere.

(8) Dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate.

(9) Cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.

(10) Hotărârea irevocabilă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării, ea este opozabilă tuturor acționarilor.";

- Art. 133: "(1) O dată cu intentarea acțiunii în anulare, reclamantul poate cere instanței, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării hotărârii atacate.

(2) Președintele, încuviințând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauțiune.

(3) Împotriva ordonanței de suspendare se poate face recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.";

- Art. 195: "(1) Administratorii sunt obligați să convoace adunarea asociaților la sediul social, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar.

(2) Un asociat sau un număr de asociați, ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări.

(3) Convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.";

- Art. 196: "Dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. (2) urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă.";

- Art. 581 din Codul de procedură civilă: "Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului.

Ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților și chiar atunci când există judecată asupra fondului. Judecata se face de urgență și cu precădere. Pronunțarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanței se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare.

Ordonanța este vremelnică și executorie. Instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autoarea excepției invocă prevederile constituționale ale art. 11 alin. (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 14 din aceeași convenție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în jurisprudența sa în materie, de exemplu,

deciziile nr. 775 din 1 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, nr. 129 din 19 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 6 martie 2008, nr. 209 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, a reținut conformitatea prevederilor de lege criticate cu Constituția.

Astfel, Curtea a reținut că prevederile

art. 132 din Legea nr. 31/1990 , consacrând legal regimul juridic al nulității absolute, prin legitimarea procesuală activă a oricărei persoane interesate să atace hotărârea adunării generale a acționarilor, atunci când prin aceasta se încalcă o dispoziție legală imperativă de interes public, nu contravin dispozițiilor constituționale invocate, acesta fiind regimul juridic de drept comun al nulității absolute.

De asemenea, prevederile art. 133 alin. (1) și (2) din același act normativ permit instanței de judecată ca, ținând seama de circumstanțele cauzei, să aprecieze asupra caracterului eventual șicanator al cererii de suspendare a hotărârii adunării generale a acționarilor contestate și să stabilească o cauțiune de natură să descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale. Totodată, depunerea cauțiunii constituie o garanție, în sensul că, în urma respingerii acțiunii în anulare a hotărârilor luate de adunarea generală a acționarilor, partea interesată va putea cere și obține despăgubiri pentru pagubele suferite datorită întârzierii executării hotărârii respective. În consecință, Curtea a constatat că nu sunt încălcate dispozițiile constituționale ale art. 44 alin. (1) și (2) teza întâi.

De asemenea, prin

Decizia nr. 107 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 10 aprilie 2006, Curtea a reținut că prin procedura reglementată de

art. 133 din Legea nr. 31/1990

este posibilă, în calea de atac a recursului, și examinarea ordonanței de suspendare, atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei.

În ceea ce privește invocarea

art. 16 din Legea fundamentală, se constată că prin Decizia nr. 58 din 2 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006, Curtea a statuat că

art. 132 din Legea nr. 31/1990

reglementează adunările generale ale acționarilor și hotărârile luate de acestea. Astfel, hotărârile adoptate în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă. Acești acționari au însă posibilitatea de a ataca în justiție respectivele hotărâri și de a cere, în paralel, suspendarea executării hotărârii atacate, pe calea ordonanței președințiale. În situația în care instanța consideră întemeiată cererea de suspendare a executării și o admite, acționarii nemulțumiți vor putea formula recurs împotriva ordonanței președințiale, în conformitate cu dispozițiile art. 133 alin. (3) din lege. În situația inversă, când instanța consideră neîntemeiată cererea de suspendare a executării și o respinge, acționarii care au votat împotrivă în adunarea generală sau care au lipsit de la aceasta vor putea ataca, la rândul lor, hotărârea de respingere a suspendării executării, în condițiile dreptului comun, reprezentat de art. 299 din Codul de procedură civilă. În acest mod este asigurată egalitatea procesuală a părților, indiferent de soluția pronunțată prin hotărârea atacată, și este acordat deopotrivă liber acces la justiție părților în litigiu, inclusiv în căile de atac.

Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea în prezenta cauză, deoarece nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței în această materie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 132, 133, 195 și 196 din Legea nr. 31/1990

privind societățile comerciale și ale art. 581 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Societatea Comercială Hat Group Co. România - S.A. din București în Dosarul nr. 10.663/3/2010 al Curții de Apel București - Secția a V-a comercială.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2011.