Decizia nr. 1313/2011

Augustin Zegrean - președinte

Acsinte Gaspar - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Gheorghe Balâc în Dosarul nr. 16.168/233/2010 al Judecătoriei Galați - Secția penală și care formează obiectul Dosarului nr. 795D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită ca dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 241/2005

să fie declarate neconstituționale, întrucât contravin prevederilor art. 1 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fapt ce constituie o încălcare a dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Constituție, care acordă prioritate în aplicare pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, în situațiile în care există neconcordanțe între acestea și legile interne.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că

art. 6 din Legea nr. 241/2005

sancționează neexecutarea unei obligații de domeniul dreptului financiar, în timp ce art. 1 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenție vizează obligațiile de natură contractuală, arătând că nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o astfel de obligație. Se face referire în acest sens la hotărârile Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 15 mai 1996 și, respectiv, 21 ianuarie 1997, pronunțate în cauzele Ninin și Barajas împotriva Franței, în care instanța europeană a arătat că dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 4 la Convenție nu se aplică în materie de infracțiuni, ce au fost completate cu cele afirmate prin Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002, pronunțată în Cauza Goktan împotriva Franței, prin care s-a arătat că prevederile anterior referite se aplică numai în materia obligațiilor contractuale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 mai 2011, pronunțată în Dosarul nr. 16.168/233/2010, Judecătoria Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Gheorghe Balâc în soluționarea unei cauze având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Judecătoria Galați - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

Instanța arată, în acest sens, că dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție, potrivit cărora "nimeni nu poate fi privat de libertatea sa pentru singurul motiv că nu este în măsură să execute o obligație contractuală", vizează doar obligațiile contractuale, indiferent de natura lor, nu și obligațiile fiscale, care sunt de domeniul dreptului public. Se arată, de asemenea, că în Hotărârea din 2 iulie 2002, pronunțată în Cauza Goktan împotriva Franței, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție se referă doar la obligațiile contractuale.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 6 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, care au următorul cuprins:

- Art. 6: "Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă."

În opinia autorului excepției, dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind interzicerea privării de libertate pentru datorii.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

1. În jurisprudența sa, spre exemplu prin

Decizia nr. 928 din 14 decembrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007,

Decizia nr. 465 din 17 mai 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 30 mai 2007,

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008,

Decizia nr. 245 din 19 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 17 martie 2009,

Decizia nr. 727 din 7 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 10 iunie 2009,

Decizia nr. 542 din 28 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011,

Decizia nr. 611 din 12 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 19 iulie 2011,

Decizia nr. 646 din 17 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 21 iulie 2011,

Decizia nr. 1.116 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011, Curtea a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. Indiscutabil primul element al excepției se circumscrie fie simplei indicări a textului pretins neconstituțional, fie menționării conținutului său normativ, iar cel de-al doilea indicării textului sau principiului constituțional pretins încălcat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia.

În aceste condiții, Curtea constată că în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele 3 elemente menționate.

Însă, chiar dacă excepția de neconstituționalitate este în mod formal motivată, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referință este unul general, Curtea va respinge excepția ca inadmisibilă, fiind contrară

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

(a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori,

Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeași soluție va fi urmată și în cazul în care excepția de neconstituționalitate nu cuprinde motivarea ca element al său, iar din textul constituțional invocat nu se poate desluși în mod rezonabil vreo critică de neconstituționalitate, fie datorită generalității sale, fie datorită lipsei rezonabile de legătură cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituțională, prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit că "simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»" (a se vedea în acest sens și

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008

precitată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

Mai mult, prin

Decizia nr. 63 din 25 ianuarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 110 din 14 februarie 2007, și

Decizia nr. 517 din 8 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din data de 2 iunie 2008, Curtea a statuat că invocarea în susținerea excepției a unor dispoziții constituționale direct în fața Curții, și nu în fața instanței de judecată, contravine art. 10 alin. (2) și

art. 29 alin. (1)-(4) din Legea nr. 47/1992 , întrucât cadrul procesual specific excepției de neconstituționalitate rezultă din încheierea de sesizare și din motivarea scrisă a autorului, iar aceasta din urmă nu poate fi completată în fața Curții Constituționale cu elemente noi, ce nu au fost puse în discuția părților în fața instanței de judecată.

Referitor la competența instanțelor judecătorești de a se pronunța cu privire la admisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, prin

Decizia nr. 888 din 6 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 13 august 2010, și

Decizia nr. 1.603 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 26 ianuarie 2011, a arătat că neindicarea de către autorul excepției a normei constituționale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituțional sau trimiterea generică la încălcarea Constituției constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepției, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate, în sensul constituțional al termenului. Această consecință se impune, întrucât jurisdicția constituțională nu se poate substitui părții în privința invocării motivului de neconstituționalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepției de neconstituționalitate. Astfel, în acest caz, instanțele vor respinge excepțiile de neconstituționalitate ca inadmisibile, conform dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992 .

În situația în care excepția de neconstituționalitate cuprinde în structura sa primele două elemente anterior menționate, numai Curtea este cea chemată să se pronunțe asupra acestei probleme, respectiv dacă aceasta este sau nu motivată, întrucât ea singură își stabilește competența, conform dispozițiilor

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .

2. Curtea observă că, deși în cauza de față autorul excepției se limitează la a indica doar textul legal criticat și cel de referință, Curtea va analiza pe fond excepția ridicată având în vedere faptul că, în mod rezonabil, se poate determina critica de neconstituționalitate vizată de autorul excepției. Aceasta constă în faptul că, în opinia acestuia, textul criticat prevede pedeapsa cu închisoarea pentru datoriile de natură pecuniară pe care autorul excepției le are de vărsat la bugetul de stat.

Pe fondul excepției, Curtea observă că textul criticat de autorul excepției incriminează ca infracțiune neexecutarea unei obligații de natură financiară, pedepsind cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă. Or, dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale au în vedere numai neexecutarea obligațiilor de natură contractuală (a se vedea în acest sens hotărârile Comisiei Europene a Drepturilor Omului din 15 mai 1996 și, respectiv, 21 ianuarie 1997, pronunțate în cauzele Ninin și Barajas împotriva Franței, precum și Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 iulie 2002, pronunțată în Cauza Goktan împotriva Franței).

În aceste condiții nu poate fi reținută încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 4 la Convenție.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 6 din Legea nr. 241/2005

pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Gheorghe Balâc în Dosarul nr. 16.168/233/2010 al Judecătoriei Galați - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 octombrie 2011.