Decizia nr. 1114/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Dan Mihai Barbu în Dosarul nr. 6.081/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.227D/2010.

La apelul nominal răspunde pentru autorul excepției de neconstituționalitate avocat Corina Popescu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește partea, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată.

În acest sens, susține că reglementarea criticată contravine dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 44 alin. (3) și (8), art. 53, art. 56 alin. (3) și celor ale art. 136 alin. (4) privind proprietatea, precum și cerințelor de accesibilitate și previzibilitate a legii. În acest sens, invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 820/2010 .

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 5 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 6.081/2/2007, Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Dan Mihai Barbu într-o cauză având ca obiect drepturi de autor.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că obligația impusă producătorilor sau importatorilor privind plata remunerației pentru copia privată, obligație exigibilă la momentul producerii/importului, constituie o ingerință în dreptul de proprietate asupra aparatelor sau suporturilor care permit realizarea reproducerilor, ingerință care nu îndeplinește însă condiția de a fi prevăzută de o lege care să respecte criteriul previzibilității. Așa fiind, apreciază că textul de lege criticat nu conține dispoziții explicite și detaliate cu privire la determinarea debitorilor obligației de plată a remunerației pentru copia privată și a condițiilor în care această obligație se naște și devine exigibilă.

Făcând referire la

Decizia Curții Constituționale nr. 180/2000 , prin care s-a statuat că remunerația pentru copia privată, prevăzută de art. 34, nu este o taxă sau un impozit, autorul excepției consideră că această remunerație pentru a fi constituțională ar trebuie să se încadreze în cadrul dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (3), și anume să fie o contribuție stabilită prin lege în situații excepționale. Or, autorul excepției conchide în a aprecia că această remunerație nu reglementează o situație excepțională, ci una comună, ceea ce contravine dispozițiilor art. 56 alin. (3) din Legea fundamentală. În final apreciază că restrângerea dreptului de proprietate privată al fabricanților/importatorilor de aparate și suporturi prin

art. 34 din Legea nr. 8/1996

este neconstituțională, încălcând art. 136 alin. (4), raportat la art. 53 din Constituție.

Curtea de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul

art. 34 din Legea nr. 8/1996

fiind suficient de clar și explicit. Totodată, arată că nu este vorba de nicio încălcare a dreptului de proprietate al producătorilor/importatorilor asupra aparatelor și suporturilor care permit reproducerea unei opere, ci de instituirea unei obligații în legătură cu o activitate prin care se introduc în circuitul comercial o serie de aparate și suporturi care permit reproducerea unei opere, titularul acesteia având dreptul, potrivit legii, la o remunerației compensatorie pentru opera sa.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale. În susținerea acestui punct de vedere se invocă jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume

Decizia nr. 180/2000 , prin care s-a statuat că remunerația compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, astfel cum au fost modificate prin articolul unic pct. 10 din

Legea nr. 329/2006

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 123/2005

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006.

Textul de lege criticat prevede că:

"(1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.

(2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi."

Autorul excepției susține că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul român, art. 44 alin. (3) și alin. (8), potrivit cărora "nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire", și, respectiv, "averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii acesteia se prezumă", art. 56 alin. (3) referitoare la contribuțiile financiare, precum și celor ale art. 136 alin. (4) privind proprietatea, raportate la art. 53 din Constituție, referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens fiind

Decizia nr. 338 din 4 decembrie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 14 ianuarie 2002, sau

Decizia nr. 783 din 20 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 741 din 1 noiembrie 2007, prin care Curtea a statuat că

art. 34 din Legea nr. 8/1996

nu contravine Constituției.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat că textul de lege criticat reglementează remunerația compensatorie pentru copia privată, remunerație ce se plătește de fabricanții și importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Obținerea remunerației compensatorii pentru copia privată de către titularii dreptului de autor și ai drepturilor conexe se realizează numai prin organismele de gestiune colectivă, pentru membrii săi care le-au acordat mandat, potrivit

art. 123^1 din Legea nr. 8/1996 .

Curtea a constatat că nu poate fi primită critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, garantată și ocrotită potrivit art. 44 din Constituție, deoarece remunerația compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial rezultând din dreptul de proprietate intelectuală al titularilor dreptului de autor sau al drepturilor conexe. Art.107 din

Legea nr. 8/1996

reglementează o remunerație de 5% aplicată asupra prețului de vânzare al suporturilor și aparatelor fabricate în țară, respectiv asupra valorii înscrise în documentele organelor vamale pentru suporturile și aparatele importate. Faptul că, pe această cale, are loc o majorare a prețului de vânzare a produselor respective nu îndreptățește ignorarea drepturilor de proprietate intelectuală, caracterul echitabil al remunerației compensatorii rezultând din faptul că aceasta are valoarea unei contraprestații pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terți, care în acest fel pot să apară în calitate de debitori.

Prin

Decizia nr. 274 din 22 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 301 din 7 mai 2007, Curtea a constatat că prevederile

art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996

reglementează remunerația compensatorie pentru copia privată, ce se plătește de fabricanții sau importatorii de suporturi utilizabile pentru reproducerea operelor și de către fabricanții și importatorii de aparate ce permit reproducerea acestora. Această remunerație compensatorie pentru copia privată este un drept patrimonial, iar nu o taxă impusă unei anumite categorii de comercianți și care reprezintă o obligație fiscală. Caracterul echitabil al remunerației compensatorii rezultă din faptul că aceasta are valoarea unei contraprestații pentru activitatea creatoare a unor persoane fizice sau juridice de drept privat, activitate pusă în slujba unor terți, care în acest fel pot să apară în calitate de debitori. Așa fiind, remunerația compensatorie pentru copia privată nu face parte din categoria impozitelor și taxelor.

Astfel, Curtea a constatat că nu poate fi reținută critica prevederilor

art. 34 alin. (2) din Legea nr. 8/1996

prin raportare la prevederile art. 56 din Constituție, referitoare la contribuțiile financiare.

De altfel, în sensul că remunerația compensatorie pentru copia privată nu face parte din categoria impozitelor și taxelor, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin

Decizia nr. 180 din 10 octombrie 2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din 8 decembrie 2000.

Așa fiind, reglementarea de către legiuitor a condițiilor de exercitare a dreptului la remunerație compensatorie pentru copia privată nu constituie o încălcare a vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, astfel încât invocarea de către autorul excepției a prevederilor art. 1 alin. (3) și art. 53 din Constituție este irelevantă.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluția deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 din Legea nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, excepție ridicată de Dan Mihai Barbu în Dosarul nr. 6.081/2/2007 al Curții de Apel București - Secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2011.