Decizia nr. 1565/2011

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Ovidiu Oprinescu în Dosarul nr. 1.744/85/2009 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului nr. 1.057D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției, Ovidiu Oprinescu, lipsind partea Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Garda Financiară Sibiu, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției. În susținerea neconstituționalității dispozițiilor

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, acesta arată, în esență, că interpretarea textului de lege criticat, oferită de instanțele de drept comun, până la cea de recurs, în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate, este "eronată" și "contradictorie" și că se creează o discriminare, sub aspectul accesului liber la justiție, între categoria funcționarilor publici și ceilalți cetățeni care au calitatea de angajați în virtutea unui contract individual de muncă. Depune note de ședință la dosarul cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, indicând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 282 din 18 martie 2010

și

Decizia nr. 544 din 28 aprilie 2011 . Mai precizează că aspectele legate de practica neunitară a instanțelor de judecată în ceea ce privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor de lege criticate, învederate de autorul excepției, nu pot constitui obiectul controlului de constituționalitate, ci, eventual, al unui recurs în interesul legii promovat de procurorul general al României în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 16 din 21 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 1.744/85/2009*, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Ovidiu Oprinescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva sentinței prin care a fost admisă, printre altele, excepția lipsei procedurii prealabile cu privire la anumite capete ale cererii introductive.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate sunt abuzive, deoarece limitează, îngrădesc și condiționează accesul liber la justiție de cerința parcurgerii procedurii prealabile, încălcând, totodată, și dreptul reglementat de

art. 80 din Legea nr. 188/1999 , potrivit căruia "funcționarul public nemulțumit de sancțiunea aplicată se poate adresa instanței de contencios administrativ solicitând anularea sau modificarea, după caz, a dispoziției de sancționare." Obligația exercitării în prealabil a recursului administrativ este total ineficientă, deoarece autoritatea care a dispus încetarea raportului de serviciu va menține, printr-o nouă decizie, dispoziția anterioară, singurul efect al acestei proceduri prealabile fiind obstrucționarea realizării justiției, încălcarea dreptului la petiționare și la apărare, lipsa de echitate și egalitate între părțile actului juridic civil și afectarea dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acord cu jurisprudența Curții Constituționale, instanța de judecată arată că, față de criticile de neconstituționalitate formulate, nu se poate reține existența unei discriminări între categoria funcționarilor publici și celelalte categorii de salariați. Legiuitorul a înțeles să confere funcționarilor publici un statut special, reglementat diferit față de dreptul comun, iar instituirea unui tratament juridic diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o discriminare, atât timp cât această diferență de tratament este însoțită de garanții suficiente exercitării tuturor drepturilor corespunzătoare. De asemenea, textul de lege criticat întrunește exigențele impuse de prevederile art. 21 din Constituție, referitoare la liberul acces la justiție.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care sunt redate parțial considerentele

Deciziei nr. 282 din 18 martie 2010 , prin care Curtea Constituțională a respins o excepție de neconstituționalitate cu același obiect, examinând critici de neconstituționalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat are următoarea redactare: "În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcționarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanței de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condițiile și termenele prevăzute de

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , cu modificările ulterioare, precum și plata de către autoritatea sau instituția publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și recalculate, și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcționarul public."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (1), (2) și (3) referitor la accesul liber la justiție și dreptul părților la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, ale art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 135 alin. (2) lit. a) referitor la obligația statului de a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil.

Examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, în esență, autorul acesteia pretinde crearea unei discriminări, sub aspectul tratamentului juridic aplicabil, între funcționarii publici și celelalte categorii de salariați, susținând, în acest sens, că, pentru a avea acces la justiție, primii sunt obligați să îndeplinească procedura prealabilă de care se face vorbire în

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, procedură ineficientă, în opinia sa, și care încalcă, totodată, dreptul la petiționare, dreptul la apărare și dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.

Curtea Constituțională constată că, în jurisprudența sa în materie, a mai analizat critici de neconstituționalitate asemănătoare. Astfel, prin

Decizia nr. 282 din 18 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, instanța de contencios constituțional a arătat că nu se poate reține existența unei discriminări între categoria funcționarilor publici și celelalte categorii de salariați. Legislația specifică funcției publice cuprinde reglementări diferite față de dreptul comun, care este legislația muncii, dar, prin edictarea unei astfel de reglementări vizând numai funcționarii publici, legiuitorul a înțeles să confere acestora un statut special, care nu contravine egalității în drepturi, consacrată de Legea fundamentală. Înțelesul acestui principiu este că egalitatea nu presupune și uniformitate. De aceea, instituirea unui tratament juridic diferit pentru categorii profesionale diferite nu reprezintă o discriminare, atât timp cât această diferență de tratament este însoțită de garanții suficiente exercitării tuturor drepturilor corespunzătoare. Prin urmare, legiuitorul poate să instituie, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură și modalități specifice de exercitare a drepturilor procedurale. Cu același prilej, Curtea a mai constatat că prevederile

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

au ca scop asigurarea condițiilor necesare pentru contestarea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, atât sub aspectul legalității, cât și al temeiniciei acestuia, astfel că funcționarul public este protejat împotriva emiterii în mod abuziv a unui asemenea act administrativ.

Neintervenind elemente noi față de cele statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin decizia mai sus menționată își păstrează valabilitatea și în această cauză.

În concluzie, Curtea constată că obligația parcurgerii procedurii prealabile, specifică materiei contenciosului administrativ, nu reprezintă o discriminare negativă a funcționarilor publici sub aspectul accesului liber la justiție, ci constituie o procedură specială - obligatorie, este adevărat -, dar care nu are menirea de a obstrucționa exercitarea dreptului la un tribunal, ci de a oferi posibilitatea de îndreptare a raporturilor angajat-angajator în acest cadru, înaintea fazei judiciare. Pe de altă parte, dat fiind statutul aparte pe care îl au funcționarii publici în rândul celorlalte categorii de salariați sau angajați în temeiul unui contract individual de muncă, nici nu se poate pretinde crearea unei discriminări prin compararea a două categorii distincte de angajați. Egalitatea de tratament juridic este pe deplin respectată, din moment ce toți funcționarii publici se supun aceleiași obligații de parcurgere a procedurii prealabile etapei judecătorești. Ajunși în fața instanței de judecată, aceștia își pot exercita neîngrădit dreptul la apărare sau dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, drepturi fundamentale ce, potrivit susținerilor autorului excepției, sunt încălcate.

Cât privește pretinsa neconcordanță dintre unele norme juridice ale

Legii nr. 188/1999 , de pildă dintre cele ale art. 80 și ale art. 106 alin. (1), precum și referitor la criticile privind modalitățile deosebite de interpretare a textului de lege criticat de către instanțele de judecată ce au soluționat, în diferite grade de jurisdicție, cauza în care a fost invocată prezenta excepție, Curtea Constituțională constată că acestea nu reprezintă probleme de neconstituționalitate intrinsecă a dispozițiilor de lege examinate, rezolvarea acestor chestiuni aparținând competenței altor autorități publice, și nu instanței de contencios constituțional.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Ovidiu Oprinescu în Dosarul nr. 1.744/85/2009* al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 decembrie 2011.