Decizia nr. 1507/2011

Acsinte Gaspar - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 28.606/212/2010 al Judecătoriei Constanța și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 4.760D/2010.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 10 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 28.606/212/2010, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată.

Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Judecătoria Constanța într-o cauză având ca obiect o contestație la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile legale criticate sunt neconstituționale din perspectiva următoarelor argumente:

Somația de plată, reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , are caracter special și presupune o procedură simplificată și accelerată în materia executării creanțelor, derogatorie de la dreptul comun, prin intermediul căreia se urmărește recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanțelor certe, lichide și exigibile. Astfel cum Curtea Constituțională a statuat în practica sa, limitarea mijloacelor de probă doar la înscrisuri, completate cu explicații și lămuriri date de părți, a fost determinată tocmai de caracterul special al procedurii, iar, întrucât ordonanța privind somația de plată ce urmează a fi emisă de judecător se va referi doar la obligații de plată a unor sume de bani rezultate din înscrisuri însușite de părți, este justificată cerința ca dovada acestora să se facă prin înscrisuri.

Ordonanța de plată reprezintă o hotărâre judecătorească ce are caracter special și care nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre părți, iar potrivit

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , cel interesat poate face contestație la executare, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă. Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului.

În consecință, atunci când nu s-a formulat cerere în anulare, debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar dacă aceste apărări sunt întemeiate, titlul executoriu reprezentat de ordonanța de plată va fi desființat.

În situația în care titlul executoriu - ordonanța de plată - hotărârea judecătorească - a fost emis de o instanță superioară în grad celei care judecă contestația la executare, este posibil ca instanța ierarhic inferioară să desființeze hotărârea judecătorească a instanței ierarhic superioare.

Prin urmare, dispozițiile legale criticate acordă posibilitatea exercitării unei căi de atac neprevăzute de lege, respectiv dau posibilitatea desființării unei hotărâri judecătorești a instanței ierarhic superioare de către instanța ierarhic inferioară.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, care au următorul conținut: "Prin contestația la executare debitorul poate invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, cu excepția cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, prin

Decizia nr. 361 din 12 decembrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 172 din 19 martie 2003. Curtea a reținut cu acel prilej că teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestația la executare, și a unor apărări de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiași alineat exceptează de la exercițiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanței de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeași ordonanță, împotriva ordonanței cu somația de plată, emisă de judecător, debitorul poate formula cerere în anulare la instanța competentă pentru judecarea cauzei în primă instanță, care va putea anula ordonanța, situație în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condițiile dreptului comun. Debitorul nemulțumit de ordonanța cu somația de plată poate formula o cerere în anulare la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. El poate, de asemenea, formula contestație la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul căreia are dreptul să invoce și apărări de fond, dacă nu și-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanței cu somația de plată. Excepția prevăzută în

art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

este justificată, întrucât aceasta are în vedere situația în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apărările de fond.

Printr-o jurisprudență constantă ( Decizia nr. 1.092 din 8 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 665 din 6 octombrie 2009,

Decizia nr. 139 din 21 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 19 martie 2008, sau

Decizia nr. 219 din 21 aprilie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 2 iunie 2005), Curtea a statuat că dispozițiile actului normativ criticat nu încalcă principiul egalității în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare și nici dispozițiile constituționale referitoare la exercitarea căilor de atac. De asemenea, Curtea a statuat că procedura somației de plată, reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , este o procedură specială în materia executării creanțelor. Legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", cu condiția ca nicio normă de procedură să nu contravină vreunei dispoziții constituționale.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția cuprinse în deciziile anterioare își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de instanță, din oficiu, în Dosarul nr. 28.606/212/2010 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 15 noiembrie 2011.