Decizia nr. 95/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Benke Karoly - magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, excepție ridicată de Vasile Jecu și Adriana Elvira Bulgariu în Dosarul nr. 805/110/2010 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 591D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, arătând că drepturile salariale suplimentare nu sunt drepturi fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 martie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 805/110/2010, Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, excepție ridicată de Vasile Jecu și Adriana Elvira Bulgariu într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care a fost respinsă cererea acestora de obligare a angajatorului la plata drepturilor salariale prevăzute de

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006

privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că abrogarea

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006

este discriminatorie, întrucât nu a înlăturat vreun drept salarial și altor categorii de bugetari. Totodată, textul legal criticat înlătură total și definitiv un drept salarial câștigat, măsură care nu respectă nici cerințele de proporționalitate, respectiv păstrarea unui just echilibru între interesele individului și ale comunității în general. Mai mult, acest drept salarial reprezintă un bun în sensul art. 1 paragraful 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel încât eliminarea sa afectează dreptul de proprietate privată.

Curtea de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, sporurile, adaosurile și drepturile salariale nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că textul legal criticat este constituțional, în acest sens, invocând considerentele care au stat la baza

Deciziei Curții Constituționale nr. 728 din 24 octombrie 2006 . Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 14 aprilie 2009, care au următorul cuprins: "Articolul 9 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006

privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 26 aprilie 2006, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 228/2007 , cu modificările ulterioare, se abrogă".

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă, art. 44 privind dreptul de proprietate privată și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit textului de lege abrogat prin

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009 , observatorii care vor verifica procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică beneficiază de salarii de bază majorate cu 75% față de cele prevăzute de lege. Natura juridică a acestei majorări salariale este aceea de drept salarial suplimentar aplicat la salariul de bază și acordat pentru a fideliza, a profesionaliza și a atrage persoane care să exercite rolul de observator în procedurile de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Curtea Constituțională a constatat, în jurisprudența sa, că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de Constituție. Diferențierea indemnizațiilor și a salariilor de bază pentru demnitari și alți salariați din sectorul bugetar este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de importanța și complexitatea diferitelor funcții. Legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula; totodată, instituirea și diminuarea sporurilor, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 728 din 24 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 990 din 12 decembrie 2006, sau

Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011 *), nepublicată încă la data pronunțării prezentei decizii).

____________

a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012.

Prin urmare, drepturile salariale suplimentare nu intră în sfera de protecție a art. 41 din Constituție. Astfel, chiar dacă legiuitorul suprimă un astfel de drept salarial suplimentar, nu angajează incidența

art. 41 alin. (1) din Constituție (Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 4 februarie 2011). În consecință, Curtea constată că acest text constituțional nu are incidență în cauză.

Prin

Decizia nr. 1.601 din 9 decembrie 2010 , Curtea a reținut și faptul că drepturile salariale suplimentare sunt protejate de art. 1 paragraful 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind interese patrimoniale; însă acest text convențional nu se opune competenței legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare, de a reașeza bazele de calcul, coeficienții sau valorile de referință. Astfel, protecția acordată drepturilor salariale suplimentare prin art. 1 din Protocolul adițional la Convenție și art. 44 din Constituție se întinde în timp atât cât subzistă temeiul și baza legală a acordării lor.

De altfel, prin

Decizia nr. 575 din 4 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 26 mai 2011, Curtea a statuat că este dreptul autorității legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În această privință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, de exemplu, în Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că statul este cel în măsură să stabilească ce sume trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de sume prin modificări legislative corespunzătoare.

De altfel, printr-o jurisprudența constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în acest domeniu (de exemplu, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, aplicabile mutatis mutandis).

În fine, referitor la invocarea egalității în drepturi, Curtea constată că sporul reglementat de

art. 9 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2006

a fost eliminat în privința tuturor beneficiarilor acestuia, fără excepții, iar susținerea că acesta nu ar fi eliminat și alte sporuri primite de alte categorii socioprofesionale este mai degrabă o nemulțumire personală a autorilor excepției, și nu o critică de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 35/2009

privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul cheltuielilor de personal în sectorul bugetar, excepție ridicată de Vasile Jecu și Adriana Elvira Bulgariu în Dosarul nr. 805/110/2010 al Curții de Apel Bacău - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 februarie 2012.