Decizia nr. 176/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și 3 și art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și 3 și art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Bălănean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, în Dosarul nr. 272/1752/2010 al Tribunalului Sălaj - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 142D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă referitor la prevederile art. 360 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepției solicită, în realitate, modificarea textului de lege criticat, respectiv ca neîntemeiată în ceea ce privește dispozițiile art. 385^14 alin. 1 din același cod, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea penală din 27 octombrie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 272/1752/2010, Tribunalul Sălaj - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și 3 și art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală.
Excepția a fost ridicată de Maria Bălănean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, cu ocazia soluționării recursului într-o cauză penală având ca obiect plângerea împotriva unui act al procurorului de netrimitere în judecată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că prevederile art. 360 alin. 1 și 3 și art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi în fața legii și a autorităților publice, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, libertatea individuală și dreptul la viață și la integritatea fizică și psihică, întrucât, pe de o parte, instanța nu are obligația să comunice petentului în termen legal, indiferent dacă a fost sau nu prezent la judecată sau la pronunțare, nici dispozitivul hotărârii, nici motivarea acesteia, iar, pe de altă parte, instanța de recurs nu poate administra alte probe testimoniale în afară de declarația inculpatului, obligatorie în anumite condiții.
Tribunalul Sălaj - Secția penală nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate.
Potrivit
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, deoarece nu aduc nicio atingere dispozițiilor din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate de autorul excepției. Face trimitere, în acest sens, la
Decizia Curții Constituționale nr. 1.069/2008 .
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 360 alin. 1 și 3 și art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:
- Art. 360 alin. 1 și 3: "Copii de pe dispozitivul hotărârii se comunică părților care au lipsit atât la judecată, cât și la pronunțare.
[...] După redactarea hotărârii, inculpaților prevăzuți în alineatul precedent li se comunică copii de pe aceasta.";
-
Articolul 385
^14 alin. 1, modificat prin Legea nr. 356/2006
pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006: "Instanța verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi, prezentate la instanța de recurs."
În susținerea neconstituționalității acestor prevederi de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 16 alin. (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiție, ale art. 22 referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și ale art. 23 privind libertatea individuală, precum și ale art. 20 referitoare la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului asupra legilor interne, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:
I. În ceea ce privește dispozițiile art. 360 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci solicită, în realitate, modificarea prevederilor de lege criticate, în sensul că, în cazul procedurii prevăzute de art. 278^1 din Codul de procedură penală, instanța să aibă obligația de a comunică petentului în termen legal, indiferent dacă a fost sau nu prezent la judecată sau la pronunțare, atât dispozitivul hotărârii, cât și motivarea acesteia. O asemenea solicitare nu intră însă în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală este inadmisibilă.
II. Referitor la critica de neconstituționalitate adusă prevederilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, invocate și în prezenta cauză, și față de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 76 din 27 ianuarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 22 februarie 2011, Curtea a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, reținând că dispozițiile procesual penale criticate nu îi interzic în vreun fel părții să își susțină cauza în condiții care să nu o dezavantajeze în raport cu părțile adverse ori să beneficieze de toate garanțiile procesuale pentru apărarea drepturilor și intereselor sale legitime, în concordanță cu prevederile constituționale. De altfel, procedura de judecată, care cuprinde și sistemul probator, respectiv obiectul judecății în recurs, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, fiind așadar o aplicare a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituție. Faptul că, potrivit dispozițiilor de lege criticate, instanța de recurs nu poate administra probe testimoniale noi nu constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil. Inculpatul are posibilitatea de a cere administrarea probelor considerate necesare, cu ocazia judecării apelului, iar recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 385^9. Pe de altă parte, în cazul în care se constată că sunt necesare probe noi, instanța poate să admită recursul și să dispună rejudecarea cauzei de către instanța de recurs.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală pronunțată de Curte prin decizia mai sus menționată, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 360 alin. 1 și 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Maria Bălănean, prin reprezentantul legal Alexandru Vâscu, în Dosarul nr. 272/1752/2010 al Tribunalului Sălaj - Secția penală.
II. Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 385^14 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Oana Cristina Puică ________
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.