Decizia nr. 380/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 și 50^1 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Petre Lăzăroiu - președinte
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) și
art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Iulia Chețianu în Dosarul nr. 21.859/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 872D/2011.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 1.087D/2011, nr. 1.292D/2011 și nr. 207D/2012, în care au fost invocate excepții de neconstituționalitate cu un obiect parțial identic, excepții invocate de Ianos Balint și Elisabeta Balint în Dosarul nr. 23.211/211/2009 al Tribunalului Cluj - Secția civilă, de către Ioan-Arpad Szabo și Lidia Szabo în Dosarul nr. 3.961/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă, precum și de Virgil Marin și Liliana Maltezeanu în Dosarul nr. 17.574/3/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, în Dosarul nr. 1.292D/2011, autorii excepției de neconstituționalitate Ioan-Arpad Szabo și Lidia Szabo au depus la dosar note scrise prin care solicită admiterea acesteia.
Având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 872D/2011, nr. 1.087D/2011, nr. 1.292D/2011 și nr. 207D/2012.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 și al
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1.087D/2011, nr. 1.292D/2011 și nr. 207D/2012 la Dosarul nr. 872D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
Prin Încheierea civilă nr. 105/CC/A/2011 din 14 iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 21.859/211/2009, și Încheierea din 20 septembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 23.211/211/2009, Tribunalul Cluj - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) și
art. 50^1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Prin Încheierea din 2 martie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 3.961/211/2009, Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50^1 din Legea nr. 10/2001 , astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 1/2009.
Prin Încheierea din 22 noiembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 17.574/3/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 și 50^1 din Legea nr. 10/2001 .
Excepția a fost ridicată de Iulia Chețianu, Ianos Balint, Elisabeta Balint, Ioan-Arpad Szabo, Lidia Szabo, Virgil Marin și Liliana Maltezeanu în cauze având ca obiect plângeri formulate în temeiul
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că "prevederile de lege criticate stabilesc un regim diferențiat și în mod evident discriminatoriu între cetățenii români, foștii proprietari ai imobilelor dobândite în temeiul
Legii nr. 112/1995 , cu respectarea sau, dimpotrivă, cu eludarea prevederilor acestei legi, în sensul că prima categorie de foști proprietari este îndreptățită la restituirea prețului de piață al imobilelor pentru care li s-a desființat dreptul de proprietate prin hotărâri irevocabile, în vreme ce foștii proprietari al căror drept de proprietate a fost desființat prin hotărâri ca urmare a eludării prevederilor
sunt îndreptățiți la restituirea prețului actualizat al acestor imobile."
De asemenea, autorii excepției consideră că, criteriul în funcție de care legiuitorul a înțeles să reglementeze valoarea despăgubirilor este culpa cumpărătorilor prin nerespectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , la încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Numai că, susțin aceștia, desființarea contractelor de vânzare-cumpărare pentru nerespectarea prevederilor
nu s-a datorat culpei exclusive a cumpărătorilor, ci și culpei statului român.
Tribunalul Cluj - Secția civilă și-a exprimat opinia în dosarele Curții Constituționale nr. 872D/2011 și nr. 1.087D/2011, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, arată că prin textele de lege criticate din
legiuitorul a avut în vedere restituirea prețului de piață al imobilelor, conform standardelor internaționale de evaluare, doar în cazul proprietarilor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 . Principiul egalității impune aplicarea aceluiași tratament juridic unor persoane aflate în aceeași situație juridică, or, cele două categorii de persoane nu se află în aceeași situație juridică. Ca atare, instanța apreciază că reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și art. 52 din Constituție.
Judecătoria Cluj-Napoca - Secția civilă și-a exprimat opinia în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.292D/2011, în sensul că prevederile de lege criticate nu încalcă principiile consacrate prin dispozițiile art. 15, art. 16 alin. (1) și art. 44 alin. (1) și (3) din Legea fundamentală, nu aduc atingere principiului de drept "restitutio în integrum" și nici principiului răspunderii civile delictuale proporționale cu culpa, în situația culpei comune, după cum nu încalcă nici dreptul de proprietate ori cel de moștenire.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă și-a exprimat opinia în Dosarul Curții Constituționale nr. 207D/2012, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate din
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt constituționale. În acest sens, este invocată jurisprudența Curții Constituționale în materie, și anume
deciziile nr. 658/2010 , nr. 1.002/2010, nr. 1.561/2010 sau nr. 149/2011.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție , ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 50 și 50^1 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
- Art. 50: "(1) Cererile sau acțiunile în justiție, precum și transcrierea sau intabularea titlurilor de proprietate, legate de aplicarea prevederilor prezentei legi și de bunurile care fac obiectul acesteia, sunt scutite de taxe de timbru.
(2) Cererile sau acțiunile în justiție privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu eludarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile sunt scutite de taxe de timbru.
(2^1) Cererile sau acțiunile în justiție având ca obiect restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, sunt scutite de taxele de timbru.
(3) Restituirea prețului prevăzut la alin. (2) și (2^1) se face de către Ministerul Economiei și Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul
art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare.";
- Art. 50^1: "(1) Proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor
Legii nr. 112/1995 , cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
(2) Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză."
Autorii excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 46 privind dreptul la moștenire și art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică. De asemenea, apreciază că textele de lege criticate contravin și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 1 din Protocolul nr. 12 la aceeași convenție, precum și principiului restitutio în integrum și principiului răspunderii civile delictuale proporționale cu culpa, în situația culpei comune.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens, fiind, de exemplu,
Decizia nr. 149 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011,
Decizia nr. 1.372 din 18 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 879 din 13 decembrie 2011, sau
Decizia nr. 1.452 din 3 noiembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 13 ianuarie 2012, prin care s-a statuat că acestea sunt constituționale.
Astfel, cu privire la pretinsa contrarietate față de dispozițiile art. 16 din Constituție , deoarece textul legal criticat nu ocrotește în mod egal dreptul de proprietate dobândit de foștii chiriași în temeiul
pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului, și dreptul de proprietate dobândit prin nerespectarea cerințelor legii sau chiar prin fraudarea ei, Curtea a constatat că aceasta este nefondată. În acest sens, Curtea a reținut că principiulegalității impune aplicarea aceluiași tratament juridic unor persoane aflate în aceeași situație juridică. Or, este evident că, în speță, persoanele menționate se află în situații juridice diferite. Este, deci, echitabilă soluția ca prima categorie să beneficieze de plată unor despăgubiri ca urmare a desființării pe cale judecătorească a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate în mod valabil, la prețul de piață al imobilelor, care să permită cumpărarea unor noi locuințe, având în vedere că, la data dobândirii lor, cumpărătorii au plătit prețul lor real. În ceea ce privește a doua categorie de persoane, care au încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu nerespectarea prevederilor
, acestea sunt lovite de nulitate absolută și, ca atare, și despăgubirile obținute sunt diferite de prima categorie.
În ceea ce privește susținerea autorilor excepției, referitoare la faptul că desființarea contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate cu încălcarea prevederilor
, nu s-a datorat culpei exclusive a cumpărătorilor, ci și culpei concurente a statului român, în jurisprudența sa în materie, Curtea a statuat că "împrejurarea că persoana interesată, deși cunoștea sau ar fi trebuit să cunoască prevederile
cu privire la condițiile de înstrăinare a imobilelor cu destinația de locuință, precum și consecințele juridice ale nerespectării acestora, nu s-a conformat exigențelor legale dă expresie propriei sale culpe, iar, potrivit principiului nemo auditur propriam turpitudinem allegans, lipsește de îndreptățire critica reglementării în cauză."
De asemenea, prin
Decizia nr. 388 din 12 iulie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 29 august 2005, Curtea a reținut că, în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună-credință al bunului său imobil, a fost preferat cel din urmă. Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună-credință a fost impusă - în baza unor rațiuni cu o aplicare mult mai largă și care au creat un adevărat principiu - de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil și a stabilității raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic, soluția și-a aflat suport în principiul validității aparenței în drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul error communis facit jus.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 50 și 50^1 din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Iulia Chețianu, Ianos Balint și Elisabeta Balint în dosarele nr. 21.859/211/2009 și nr. 23.211/211/2009 ale Tribunalului Cluj - Secția civilă, de Ioan-Arpad Szabo și Lidia Szabo în Dosarul nr. 3.961/211/2009 al Judecătoriei Cluj-Napoca - Secția civilă, precum și de Virgil Marin și Liliana Maltezeanu în Dosarul nr. 17.574/3/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.