Decizia nr. 349/2012

Acsinte Gaspar - președinte

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Simina Gagu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t),

art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Genel Internațional" - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. 2.582.1/112/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului nr. 506D/2011 al Curții Constituționale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă

deciziile nr. 1.103 din 8 septembrie 2011

și nr. 1.303 din 4 octombrie 2011 ale Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 februarie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 2.582.1/112/2009, Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t),

art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Genel Internațional" - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud, într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ, aflată în stadiul procesual al recursului.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dreptul de a solicita suspendarea unui act administrativ considerat ilegal este îngrădit prin condiționarea de existența unor "cazuri bine justificate" și de "prevenirea unor pagube iminente", cu toate că niciuna dintre cele două condiții nu este prevăzută în art. 53 alin. (1) din Constituție. Definiția "cazurilor bine justificate" din

art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

"atentează la unicitatea justiției", întrucât instanța trebuie să se pronunțe asupra legalității actului, deci a fondului cauzei, printr-o soluție care poate fi chiar contrară celei finale. Astfel, justiția se transformă din "unică" în "multiplă", prin pronunțarea de două ori asupra legalității aceluiași act. Pe de altă parte, existența unei pagube materiale în viitor, astfel cum este definită de

art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 , este imposibil de dovedit, textul fiind contrar art. 21 alin. (1) din Constituție, care prevede drepturi prezente, iar pagubele din vătămările morale sunt excluse cu desăvârșire, ceea ce duce la inechitate, contrar art. 21 alin. (3) din Constituție. Precizează, totodată, că, din raportarea la art. 123 alin. (5) din Constituție, rezultă că "spiritul Constituției " este pentru suspendarea de drept a unui act ilegal atacat în fața instanței de contencios administrativ.

Curtea de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, neexistând un conflict între normele din

Legea nr. 554/2004

și normele constituționale. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, cu referire la

deciziile Curții Constituționale nr. 133 din 25 februarie 2010 , nr. 225 din 9 martie 2010, nr. 398 din 13 aprilie 2010, nr. 671 din 18 mai 2010, nr. 742 din 1 iunie 2010 și nr. 753 din 1 iunie 2010.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât condițiile de admisibilitate a cererii sunt riguros definite de

Legea nr. 554/2004 , iar părților le sunt recunoscute toate garanțiile procesuale pentru a-și putea apăra drepturile și interesele, inclusiv prin posibilitatea introducerii unei căi de atac împotriva hotărârii judecătorești. În plus, stabilirea unor condiții de admisibilitate a suspendării cu titlu provizoriu a executării actului administrativ nu semnifică sustragerea acestuia de la controlul judecătoresc pe calea unei acțiuni în contencios administrativ.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) și t),

art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate și completate prin

art. I pct. 3, 20 și 21 din Legea nr. 262/2007

pentru modificarea și completarea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.

Textele de lege criticate au următoarea redactare:

- Art. 2 alin. (1) lit. ș) și t): "(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații: (...)

ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;

t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.";

- Art. 14: "(1) În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

(2) Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților.

(3) Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcționarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă și de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4) Hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5) În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu același conținut ca și cel suspendat de către instanță, acesta este suspendat de drept, în acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6) Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentruaceleași motive.

(7) Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.";

- Art. 15: "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond.

(2) Dispozițiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3) Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4) În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Autorul excepției susține că textele de lege menționate contravin prevederilor din Legea fundamentală cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) referitor la dreptul de acces liber la justiție și la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil și în art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile

art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin mai multe decizii, ca de exemplu,

Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006,

Decizia nr. 1.129 din 27 noiembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 856 din 13 decembrie 2007,

Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011, sau

Decizia nr. 1.354 din 13 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, Curtea a reținut, în esență, că instanța chemată să soluționeze cererea de suspendare a executării unui act administrativ dispune de repere clare pentru aprecierea necesității acestei măsuri, precizate la art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din lege, și anume în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, repere care se justifică prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular și cel general.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția pronunțate cu acele prilejuri își mențin valabilitatea și în ceea ce privește prezenta excepție de neconstituționalitate.

Curtea reține, totodată, că art. 53 alin. (1) din Constituția României, republicată, enumeră situațiile în care este posibilă restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. Acestea au în vedere acele drepturi sau libertăți fundamentale, consacrate prin titlul II al Constituției. Dreptul de a solicita suspendarea unui act administrativ nu reprezintă, însă, un astfel de drept, ci constituie o garanție procesuală aflată la îndemâna părții interesate pentru evitarea efectelor negative pe care punerea în executare a actului administrativ unilateral a cărui anulare s-a solicitat le-ar putea avea asupra acesteia.

De asemenea, nu se poate reține critica referitoare la pretinsa încălcare a regulii constituționale care consacră unicitatea justiției. În condițiile

art. 14 din Legea nr. 554/2004 , când instanța care dispune suspendarea executării actului administrativ este diferită de cea care va soluționa acțiunea în anularea acestuia, eventuala suspendare a executării nu este intrinsec legată de nelegalitatea actului, instanța urmând să aprecieze exclusiv asupra unoraspecte de fapt, fără să antameze problema legalității actului.

În ceea ce privește critica în sensul că suspendarea executării ar trebui să intervină de drept, astfel cum se întâmplă, potrivit art. 123 alin. (5) din Constituție, atunci când prefectul solicită anularea unui act al consiliului județean, al celui local sau al primarului, în cazul în care consideră actul ilegal, Curtea constată că aceasta reprezintă, în realitate, o propunere de modificare a textului de lege criticat, atribuție ce excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul legiuitorului.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. ș) și t),

art. 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Genel Internațional" - S.R.L. din localitatea Rebra, județul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. 2.582.1/112/2009 al Curții de Apel Cluj - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 aprilie 2012.