Decizia nr. 459/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 17.377/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.209D/2011.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, menționând jurisprudența Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 1.271 din 29 septembrie 2011 , pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 17.377/299/2010, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Laurențiu Modan într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de suspendare provizorie a executării silite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât încheierea de suspendare provizorie a executării este pronunțată fără citarea părților și nu este supusă niciunei căi de atac.

Judecătoria Sectorului 1 București, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, dispoziții care au următorul cuprins: "În cazuri urgente, dacă sa plătit cauțiunea, președintele instanței poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare de către instanță. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauțiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauțiunea depusă este deductibilă din cauțiunea stabilită de instanță, dacă este cazul."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) și (3) privind accesul liber la justiție, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 52 alin. (1) privind dreptul de petiționare, precum și în art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, prin

Decizia nr. 810 din 3 iulie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 5 august 2008, Curtea a reținut că dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca președintele instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Așadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.

Curtea constată că măsura suspendării provizorii a executării silite, în cazuri urgente, nu este de natură a aduce atingere dreptului persoanei la un proces echitabil, în mod public, și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, ci, dimpotrivă, asigură toate garanțiile pentru respectarea dreptului la un proces echitabil.

De asemenea, în ceea ce privește critica referitoare la faptul că președintele instanței poate dispune suspendarea provizorie a executării fără citarea părților, încălcându-se astfel exigențele unui proces echitabil care implică efectuarea actelor de procedură într-un mod care să permită desfășurarea normală a procesului, cu respectarea dreptului la apărare, a principiului contradictorialității, publicității și a autorității de lucru judecat, Curtea observă că aceasta nu poate fi reținută, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice.

Referitor la pretinsa inegalitate procesuală creată de dispozițiile criticate, Curtea constată că acestea nu aduc atingere prevederilor constituționale privind egalitatea în fața legii, deoarece dispozițiile legale criticate nu stabilesc discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație procesuală, fără nicio deosebire.

De altfel, prin

Decizia nr. 236 din 9 martie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2006, Curtea a observat că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă nu conține măsuri discriminatorii care ar contraveni principiului egalității în fața legii, întrucât măsura instituită prin acesta se ia în considerarea naturii urgente a cauzelor, iar nu a persoanelor care o solicită, acestea beneficiind de un tratament egal în fața legii.

Curtea a mai statuat prin aceeași decizie că împrejurarea, potrivit căreia împotriva încheierii instanței prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale de atac, nu este de natură să înfrângă dispozițiile constituționale referitoare la accesul liber la justiție, la folosirea căilor de atac și la înfăptuirea justiției, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituție, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situații juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituționale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.

De asemenea, prin

Decizia nr. 489 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 387 din 11 iunie 2010, Curtea a constatat că procedura de soluționare a cererii de suspendare provizorie a executării silite - prin încheiere nesupusă niciunei căi de atac și fără citarea părților -se circumscrie domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului.

Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la prevederile

art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reținut prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste susțineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgența care impune suspendarea provizorie a executării silite - urgență care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanței -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de președintele instanței nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretențiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile și garanțiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauțiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauțiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.

Neintervenind elemente noi, de natură a justifica reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

În ceea ce privește dispozițiile art. 52 alin. (1) din Constituție privind dreptul de petiționare, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză, conținutul dreptului la petiționare nevizând cererile ce se circumscriu procedurilor judiciare.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Laurențiu Modan în Dosarul nr. 17.377/299/2010 al Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2012.