Decizia nr. 643/2012

Petre Lăzăroiu - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Fabian Niculae - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilarion Molocea în Dosarul nr. 930/195/2011 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 828D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că autorul excepției de neconstituționalitate a formulat o cerere prin care solicită admiterea acesteia.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 8 martie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 930/195/2011, Tribunalul Hunedoara- Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 371^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă.

Excepția a fost invocată de Ilarion Molocea într-un dosar având ca obiect soluționarea unei contestații la executare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că dispozițiile legale atacate sunt neconstituționale, întrucât permit executarea silită și asupra altor bunuri sau a altor sume decât cele convenite între creditor și debitor prin contractul de împrumut, atâta timp cât acestea există integral și nealterate fizic, așa cum au fost trecute în contractul de împrumut.

Tribunalul Hunedoara - Secția I civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 371^1 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: "Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie."

Din analiza susținerilor autorului excepției de neconstituționalitate rezultă că în realitate obiectul acesteia îl constituie dispozițiile art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 privind dreptul de proprietate din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.

Astfel, prin

Decizia nr. 924 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 22 septembrie 2011, Curtea a constatat că, prin intermediul dispozițiilor criticate, legiuitorul a instituit un ansamblu de mijloace procedurale menite să facă posibilă realizarea efectivă a dreptului chiar și în cazurile în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu. Astfel, executarea silită intervine numai în cazul neexecutării de bunăvoie a măsurilor dispuse de judecător, fără a se încălca dispozițiile art. 16 și 44 din Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 774 din 20 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 23 octombrie 2007).

Curtea mai constatată că posibilitatea acordată creditorului de a putea opta pentru forma de executare, precum și pentru folosirea, simultan sau succesiv, a mai multor forme de executare se circumscrie principiului disponibilității, recunoscut acestuia, inclusiv în faza executării silite. Se tinde în acest mod la o realizare cât mai rapidă a executării silite, precum și la o protecție a creditorului în fața unei eventuale încercări a debitorului de rea-credință de a împiedica executarea.

Pe de altă parte, chiar dacă creditorul a optat pentru folosirea, simultan sau succesiv, a mai multor forme de executare, acesta nu poate exercita un comportament arbitrar, ci, potrivit art. 371^5 din Codul de procedură civilă, în momentul în care s-a realizat integral obligația prevăzută în titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de executare, precum și alte sume datorate potrivit legii, executarea silită trebuie oprită.

Mai mult, Curtea a constatat că, potrivit art. 371^4 din Codul de procedură civilă, în tot cursul executării silite, sub supravegherea organului de executare, creditorul și debitorul pot conveni asupra modului de executare, iar potrivit art. 399 din același cod, împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.

În ceea ce privește problematica executării hotărârilor judecătorești, Curtea a constatat că instanța de la Strasbourg a statuat în mod constant în jurisprudența sa că executarea unei sentințe sau hotărâri trebuie considerată ca făcând parte integrantă din "proces", în sensul art. 6 alin. 1 din Convenție, și că dreptul la instanță ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți (Hotărârea din 28 iunie 2005, pronunțată în Cauza Virgil Ionescu împotriva României, paragraful 51).

Totodată, s-a statuat că nu este sarcina Curții Europene a Drepturilor Omului să stabilească dacă sistemul juridic intern este capabil să garanteze executarea hotărârilor pronunțate de către instanțe, ci este responsabilitatea fiecărui stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat și suficient pentru a asigura respectarea obligațiilor pozitive care îi revin (Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 66).

În ceea ce privește neexecutarea obligației stabilite printr-o hotărâre definitivă în sarcina unui particular, Curtea a reținut că statul, în calitatea sa de deținător al forței publice, este chemat să aibă un comportament diligent și să asiste creditorii în executarea hotărârilor judecătorești definitive ce le sunt favorabile (Hotărârea din 14 februarie 2008, pronunțatăîn Cauza Butan și Dragomir împotriva României, paragraful 39).

Așa fiind, Curtea a constatat că textul criticat nu numai că nu contravine prevederilor constituționale invocate de autorul excepției, ci acesta vine să dea expresie obligației pozitive a statului de a reglementa modul de executare a unei sentințe sau hotărâri.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în aceste decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 371^1 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ilarion Molocea în Dosarul nr. 930/195/2011 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012.