Decizia nr. 635/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Promulgă 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 (prevederi anume) privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
- Legea nr. 285/2010 28 decembrie 2010 (prevederi anume) privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice
Petre Lăzăroiu - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ din Botoșani în Dosarul nr. 6.553/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 397D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierea din 8 decembrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 6.553/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 1 și
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Excepția a fost invocată de Liga Sindicatelor din Învățământ din Botoșani într-un dosar având ca obiect soluționarea cererilor de anulare a unor decizii de stabilire a drepturilor salariale emise în baza
și a
În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține, în esență, că diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariului de încadrare, dispusă de art. 1 și
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
, soluție legislativă preluată de
art. 1 din Legea nr. 285/2010 , încalcă dreptul de proprietate, garantat atât la nivelul Constituției României, prin art. 44 și art. 136 alin. (1) și (5), dar și prin prevederile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale art. 1 din primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Jurisprudența Curții Europene a DrepturilorOmului a statuat în mod constant că salariul se include în categoria de "bunuri" în accepțiunea art. 1 din primul Protocol la Convenție (Hotărârile din 28 septembrie 2004, 8 noiembrie 2005 și 23 octombrie 2007, pronunțate în cauzele Kopecky împotriva Slovaciei, Kechko împotriva Ucrainei și, respectiv, Cazacu împotriva Moldovei), fiind nejustificată privarea de un bun în condițiile în care nu există nicio rațiune legală în acest sens, care să țină de necesitatea asigurării securității naționale (așa cum s-a pretins în cazul
, care ar fi trebuit să-și înceteze aplicabilitatea la 31 decembrie 2010) și în condițiile în care nu există prevăzută nicio modalitate de compensare (compensare materială directă sau prin reducerea corelativă a normei de muncă) a pierderii suferite pentru perioada în care diminuarea salarială este în vigoare. Se precizează că efectele
sunt resimțite și în prezent, deoarece
folosește ca referință pentru calcularea drepturilor salariale "salariul brut pentru luna octombrie 2010", adică salariul diminuat cu 25% prin
Legea nr. 118/2010 . Dreptul de proprietate este violat în însăși substanța sa, restrângerea fiind astfel neconstituțională, având în vedere că s-a aplicat o reducere cu un sfert a salariului, cu atât mai mult cu cât, după 1 ianuarie 2011, Guvernul a permanentizat diminuarea salarială, chiar dacă a înapoiat 15% din cuantumul salariului din luna octombrie 2010.
Cu privire la aceeași
Lege nr. 118/2010 , autorul excepției apreciază că este neconstituțională și din perspectiva procedurii de adoptare și promulgare, și anume cu încălcarea art. 146 și a art. 147 alin. (2) din Constituție , a
art. 15 din Legea nr. 47/1992
și a art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților. Astfel, se arată că, ulterior adoptării Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (nr. 118/2010), a fost sesizată Curtea Constituțională în cadrul controlului a priori, control concretizat prin
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010
și prin care se stabilește că dreptul la muncă este un drept complex, care include și dreptul la salariu. Obiecția de neconstituționalitate fiind parțial admisă, legea a fost trimisă în Parlament pentru deschiderea procedurii de reexaminare. Viciul de neconstituționalitate al procedurii de adoptare și promulgare a
constă în aceea că, după adoptarea sa în Parlament, cu modificările și corelările impuse prin
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , aceasta a fost trimisă spre promulgare, decretul de promulgare fiind emis însă în aceeași zi, și publicat a doua zi, împreună cu legea, în Monitorul Oficial al României, fiind deci ignorat termenul acordat subiectelor de drept prevăzute de art. 146 lit. a) din Constituție pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale pentru a se pronunța asupra constituționalității legilor înainte de promulgarea acestora. De altfel, acest lucru s-a și întâmplat, iar prin
Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , Curtea Constituțională aconstatat că obiecția de neconstituționalitate a fost introdusă în termenul legal de două zile prevăzut de
Legea nr. 47/1992 , însă proiectul de lege criticat a fost totuși promulgat prin decret prezidențial și publicată
în Monitorul Oficial al României.
Tribunalul Botoșani - Secția civilă apreciază excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Guvernul, menționând jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Avocatul Poporului a comunicat că își păstrează punctul de vedere consemnat în Decizia Curții Constituționale nr. 217 din 13 martie 2012.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții, îl constituie prevederile art. 1 și
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, și ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice.
Din analiza excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de autoarea acesteia, Curtea reține că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie art. 1 și
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, și ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, precum și
în ansamblul său.
Textele de lege criticate punctual prevăd următoarele:
-
Articolul 1
din Legea nr. 118/2010 : "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
(2) În situația în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultă o valoare mai mică decât valoarea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, suma care se acordă este de 600 lei.";
-
Articolul 2
alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
: "(1) Se reduc cu 25% următoarele drepturi de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora: (...)
b) drepturile prevăzute la art. 104 alin. (3) și
art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997
privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare."
Cu privire la acest din urmă text de lege,
art. 10 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice dispune următoarele: "(1) Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4),
art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010."
-
Articolul 1
: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevăzute la alin. (1) și (2) se va stabili în anul 2011 ținându-se seama de gradul sau treapta profesională, vechimea în muncă, vechimea în funcție sau, după caz, în specialitate, dobândite în condițiile legii până la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandă/salariului de comandă, precum și cuantumul gradațiilor, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
(5) În salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale Guvernului necuprinse în
Legea-cadru nr. 330/2009 , cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege."
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 136 alin. (1) și (5) referitor la proprietate și inviolabilitatea proprietății private, art. 146 lit. a) și art. 147 alin. (2) din Constituție , referitoare la termenul acordat pentru sesizarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității unei legi înainte de promulgare, și art. 148 alin. (2) referitor la principiul priorității de aplicare a reglementărilor europene cu caracter obligatoriu față de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și cele ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ambele texte conținând garanții de protecție a proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, prin raportare la critici similare, constatând constituționalitatea acestora.
Astfel, prin
Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, Curtea a constatat că prevederile
Legii nr. 118/2010 , referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar, au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit
art. 16 din aceasta, iar Legea nr. 285/2010
și-a încetat efectele juridice la 31 decembrie 2011. Cu toate a cestea, prevederile art. 1 și
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
și ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale recente, și anume
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a analizat constituționalitatea prevederilor legale criticate.
În ce privește criticile de natură extrinsecă, referitoare la neconstituționalitatea procedurii de adoptare și promulgare a
, și anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra unei legi anterior promulgării, Curtea Constituțională a mai analizat o situație similară prin
Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011
, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, reținând, de principiu, că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional.
Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.
Față de criticile de neconstituționalitate privind încălcarea art. 146 lit. a) și a art. 147 alin. (2) din Constituție din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității unei legi înainte de promulgare, Curtea a observat faptul că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conțin o referire expresă asupra acestui termen. Pentru situația în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituția prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Președintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci și pentru situația în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiași articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii
legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992
, care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile. Aceeași soluție juridică se regăsește și la
art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin
Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție. De altfel, prin decizia anterior menționată, Curtea a soluționat obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (devenită
Legea nr. 118/2010 ), reținând, pentru motivele acolo arătate, că aceasta este inadmisibilă.
În aceste condiții, Curtea nu poate reține criticile formulate.
Sub aspectul susținerilor de neconstituționalitate intrinseci formulate de autorul prezentei excepții, Curtea constată că soluția legislativă vizată de acesta a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 și
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010
, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/ indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a constatat că măsura legislativă criticată este aplicată în mod nediscriminatoriu, în sensul că reducerea de 25% se aplică tuturor categoriilor de personal bugetar în același cuantum și mod. Curtea a observat, totodată, că măsura criticată prezintă un caracter temporar, având o durată limitată în timp, tocmai pentru a nu se afecta substanța dreptului constituțional protejat.
Prin
Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat că salariile viitoare pe care angajatorul trebuie să le plătească angajatului nu intră în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plătite în viitor de către angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privința salariului vizează numai sumele certe, lichide și exigibile.
Totodată, prin
Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a observat că prin
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit că, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%.
O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizațiilor brute nu este de natură să încalce cele stabilite prin deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010 . Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligație de rezultat legiuitorului, aceea ca după 1 ianuarie 2011 să revină la "cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea acestor măsuri de diminuare, în condițiile încadrării în politicile sociale și de personal, care, la rândul lor, trebuie să se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în același timp o obligație sub condiție care va duce la revenirea etapizată a cuantumului drepturilor salariale la nivelul ant erior
. Stabilirea modalității concrete de realizare a acestui proces este o prerogativă a legiuitorului, care va decide, în funcție de situația economico-financiară a țării, momentul îndeplinirii cât mai rapid posibil a obligației sale de rezultat, în sensul revenirii cel puțin la cuantumul salariilor/indemnizațiilor și soldelor de dinainte de adoptarea
. Pe de altă parte, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, examinând cererile nr. 44.232/11 și nr. 44.605/11, soluționate prin decizia de inadmisibilitate din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României, respectiv Adrian Gavril Senteș împotriva României, a considerat că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru dintre cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
În sfârșit, Curtea a făcut referire și la jurisprudența sa înmaterie, respectiv
deciziile nr. 91 și 98 din 7 februarie 2012 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012, sau
Decizia nr. 132 din 16 februarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 20 aprilie 2012, prin care s-a pronunțat asupra unor excepții de neconstituționalitate având același obiect și critici de neconstituționalitate similare celor formulate în acest dosar și a căror soluție și considerente își mențin valabilitatea.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 și
art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale
art. 1 din Legea nr. 285/2010
privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, precum și ale
în ansamblul său, excepție ridicată de Liga Sindicatelor din Învățământ Botoșani în Dosarul nr. 6.553/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 iunie 2012.
PREȘEDINTE, PETRE LĂZĂROIU Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.