Decizia nr. 718/2012

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ilie și Vlad Ilie în Dosarul nr. 10.577/280/2011 al Judecătoriei Pitești - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 737D/2012.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Societatea de Investiții Financiare Oltenia S.A. din Craiova a depus note scrise prin care solicită respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât soluția instanței ordinare nu s-a întemeiat pe prevederile a căror neconstituționalitate se invocă.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, făcând trimitere la jurisprudența Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 10.577/280/2011, Judecătoria Pitești - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ilie și Vlad Ilie într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva unei rezoluții de netrimitere în judecată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că termenul de decădere prevăzut la art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, impus ca sancțiune unor simpli cetățeni, care nu au cunoștințe juridice, îi lipsește pe aceștia de dreptul de a beneficia de un recurs efectiv și de dreptul la apărare garantate prin normele constituționale invocate.

Judecătoria Pitești - Secția penală opinează că textele criticate sunt neconstituționale în măsura în care limitează dreptul de acces la justiție al persoanei vătămate pe motiv că procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea acesteia în termenul prevăzut de lege, atunci când acest aspect nu este cunoscut în timp util de către persoana vătămată, pentru a se putea conforma cerințelor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului arată că își menține punctul de vedere reținut în

Deciziile Curții Constituționale nr. 328 din 10 aprilie 2012

și nr. 778 din 16 iunie 2011.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, susținerile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile."

Se susține, în esență, că textele criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (3) cu privire la dreptul la un proces echitabil și ale art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității normelor criticate prin

Decizia nr. 1.326 din 11 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 12 decembrie 2011, prilej cu care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, statuând că nesoluționarea plângerii în termenul prevăzut de art. 277 din Codul de procedură penală de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu este un neajuns al textului criticat, întrucât prin această reglementare legiuitorul a urmărit să dea eficiență dreptului de acces liber la justiție, sens în care partea, neprimind vreun răspuns în termenul prevăzut de lege, se poate adresa judecătorului cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată. În plus, Curtea a reținut că nu poate fi primită teza potrivit căreia justițiabilul nu poate cunoaște momentul din care începe să curgă termenul de decădere instituit de art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât tocmai în alin. 2 acesta este prevăzut în mod univoc. În sfârșit, Curtea a constatat că prin reglementarea contestată s-a urmărit, printre altele, evitarea tergiversării în mod nejustificat a soluționării unei cauze penale, așa încât o eventuală nerespectare a dispozițiilor legale potrivit cărora procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de 20 de zile de la primire să nu se transforme într-o sancțiune pentru justițiabil, care, într-o atare situație, este obligat să aștepte sine die o comunicare din partea celui obligat să rezolve plângerea sa.

De asemenea, prin

Decizia nr. 599 din 5 mai 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 18 iulie 2011,

Decizia nr. 838 din 23 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 12 septembrie 2011,

Decizia nr. 929 din 7 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 4 august 2011,

Decizia nr. 1.136 din 13 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 22 noiembrie 2011, și Curtea a statuat că textele criticate conțin norme de procedură judiciară pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenței sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Constituție. Dispozițiile art. 278^1 alin. 1 și 2 din Codul de procedură penală, care reglementează tocmai posibilitatea formulării plângerii la instanța de judecată împotriva actelor de netrimitere în judecată date de procuror, asigură exercitarea dreptului de acces la justiție în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală, respectiv cu cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Totodată, Curtea a reținut că nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia prin stabilirea termenelor în care se soluționează plângerile împotriva rezoluțiilor și ordonanțelor de netrimitere în judecată se încalcă dreptul la un proces echitabil, dat fiind că autoritățile judiciare la care se referă textul atacat sunt obligate, în limitele acestor termene, să respecte toate normele și principiile procesuale care asigură dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea a reținut, pe de o parte, că dispozițiile de lege criticate reprezintă o concretizare a normelor constituționale ce consacră liberul acces la justiție și dreptul la un proces echitabil, fiind instituite tocmai în vederea respectării exigenței termenului rezonabil, impusă de art. 21 alin. (3) din Constituție, iar, pe de altă parte, că acestea se aplică fără privilegii ori discriminări tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, în concordanță cu prevederile constituționale ale art. 16.

De asemenea, Curtea a reținut că eventualele abuzuri ale organelor de urmărire penală sau întârzierile în soluționarea plângerilor adresate acestora, la care fac referire autorii excepției și care constituie, în realitate, cauza nemulțumirii acestora, nu pot constitui motive de neconstituționalitate a prevederilor de lege criticate și, prin urmare, nu pot fi cenzurate de instanța de contencios constituțional.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Ilie și Vlad Ilie în Dosarul nr. 10.577/280/2011 al Judecătoriei Pitești - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.