Decizia nr. 708/2012
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Promulgă 1
- Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 118/2010 30 iunie 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Augustin Zegrean - președinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Mircea Ștefan Minea - judecător
Iulia Antoanella Motoc - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Valentina Bărbățeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în Dosarul nr. 3.678/40/2011 al Tribunalului Botoșani - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 254D/2012 al Curții Constituționale.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul și în dosarele nr. 255D/2012, nr. 267D/2012 - nr. 270D/2012, nr. 284D/2012, nr. 291D/2012 și nr. 294D/2012-nr. 297D/2012, având ca obiect excepții de neconstituționalitate a aceleiași legi, excepții ridicate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în numele unor membri ai acestuia, în dosarele nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 și nr. 3.628/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, văzând identitatea de obiect a cauzelor menționate, pune în discuție problema conexării lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 255D/2012, nr. 267D/2012-nr. 270D/2012, nr. 284D/2012, nr. 291D/2012 și nr. 294D/2012- nr. 297D/2012 la Dosarul nr. 254D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepției, ca neîntemeiată, apreciind că motivările excepției nu cuprind elemente noi, care să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:
Prin încheierile din 15 noiembrie 2011, 5 decembrie 2011, 6 decembrie 2011 și 12 ianuarie 2012, pronunțate în dosarele nr. 3.678/40/2011, nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 și nr. 3.628/40/2011, Tribunalul Botoșani - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani, în numele unor membri ai acestuia, în litigii de muncă având ca obiect restituirea sumelor aferente drepturilor salariale reținute în temeiul art. 1 alin. (1) din legea criticată.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, având un conținut similar, autorul acesteia susține că dispozițiile
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 118/2010
încalcă prevederile art. 41 alin. (5) din Constituție care consfințesc obligativitatea contractelor colective de muncă, invocând, în acest sens, contractul colectiv de muncă la nivel național și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură în învățământ care garantează dreptul la încasarea unui salariu nediminuat cel puțin pe tot parcursul anului 2010. Precizează că, prin
Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 , Curtea Constituțională a statuat că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu.
În ceea ce privește
în ansamblul său, susține că, din studierea modului de promulgare și de intrare în vigoare a acesteia, rezultă că nesocotește dispozițiile art. 147 alin. (2) din Constituție, ale
art. 15 din Legea nr. 47/1992
și ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaților. Arată că, după pronunțarea de către Curtea Constituțională a
Deciziei nr. 874 din 25 iunie 2010 , prin care a fost parțial admisă obiecția de neconstituționalitate a Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, proiectul legii a fost retransmis Parlamentului și, după efectuarea de către acesta a modificărilor necesare punerii de acord cu decizia Curții, legea a fost adoptată în ședința comună din 29 iunie 2010 și a fost promulgată în aceeași zi în care a fost adoptată de Parlament, deși, conform
art. 15 din Legea nr. 47/1992 , ar fi trebuit promulgată abia după două zile de la acest moment, în măsura în care nu se invoca nicio altă obiecție de neconstituționalitate. Cu toate acestea, în data de 30 iunie 2010, un număr de 40 de senatori a depus la Curtea Constituțională o sesizare de neconstituționalitate pe care Curtea a analizat-o prin
Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , fără să o respingă ca inadmisibilă, în ciuda faptului că legea fusese deja promulgată.
În fine, autorul excepției critică întinderea în timp a efectelor
Legii nr. 118/2010 , în condițiile în care aceasta trebuia să își producă efectele doar până la 1 ianuarie 2011, dată la care, însă, măsura diminuării cu un sfert a salariilor (echivalentă cu suprimarea unei săptămâni de lucru dintr-o lună) nu a încetat, salariile nerevenind la cuantumurile inițiale. Arată că, deși
inițial a fost considerată constituțională prin prisma caracterului temporar al măsurilor de austeritate, a devenit neconstituțională prin perpetuarea și permanentizarea acestor măsuri, care au ajuns să aducă atingere substanței dreptului de proprietate asupra salariului.
Tribunalul Botoșani - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar criticile au fost pe larg analizate de Curtea Constituțională prin
deciziile nr. 872 din 25 iunie 2010 , nr. 874 din 25 iunie 2010, nr. 975 din 7 iulie 2010 și nr. 1.155 din 13 septembrie 2011.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
Avocatul Poporului apreciază că legea criticată este constituțională, precizând că își menține punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.409D/2011 al Curții Constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum aceasta a fost formulată, îl constituie prevederile
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, deși instanța a reținut în dispozitivul încheierii de sesizare doar
în ansamblul său. Curtea va reține ca obiect al excepției atât legea, în ansamblul său, cât și articolul menționat, care are următorul conținut: "Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile
Legii-cadru nr. 330/2009
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2010
privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."
În opinia autorului excepției, legea criticată, precum și art. 1 alin. (1) din aceasta contravin dispozițiilor constituționale ale art. 41 alin. (5), art. 147 alin. (2) privind deciziile Curții Constituționale. De asemenea, invocă și prevederile art. 1 privind protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cele ale art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului care conțin garanții privind protecția proprietății.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, că prevederile
referitoare la diminuarea cuantumului salariului personalului bugetar au avut o aplicabilitate limitată în timp, până la 31 decembrie 2010, potrivit art. 16 din aceasta. Cu toate acestea, prevederile legale criticate continuă să își producă efectele juridice în prezenta cauză, astfel încât, în lumina jurisprudenței sale recente, și anume
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza constituționalitatea prevederilor legale criticate.
Totodată, Curtea constată că a mai examinat excepția de neconstituționalitate a
și, în mod special, a art. 1 alin. (1) din aceasta, prin prisma unor argumente similare și din perspectiva acelorași texte constituționale și convenționale.
Astfel, în ce privește criticile de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la procedura de adoptare și promulgare a
Legii nr. 118/2010 , și anume la nerespectarea termenului prevăzut pentru exercitarea dreptului de sesizare a Curții Constituționale asupra unei legi anterior promulgării, prin
Decizia nr. 365 din 24 aprilie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 15 mai 2012, Curtea Constituțională a reținut că a mai analizat o situație similară prin
Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 14 decembrie 2011, reținând, de principiu, că încălcarea acestui termen nu se poate converti într-un motiv de neconstituționalitate a legii, lege care a fost adoptată de către Parlament, din punct de vedere extrinsec, cu respectarea tuturor exigențelor de ordin constituțional. Promulgarea este un act ulterior adoptării legii și exterior voinței emitentului actului, astfel încât eventualele probleme de constituționalitate în legătură cu acesta nu afectează constituționalitatea extrinsecă a legii.
Față de criticile de neconstituționalitate privind încălcarea art. 146 lit. a) și a art. 147 alin. (2) din Constituție din perspectiva nerespectării termenului acordat pentru sesizarea Curții Constituționale asupra neconstituționalității unei legi înainte de promulgare, Curtea a observat, prin aceeași
Decizie nr. 365 din 24 aprilie 2012 , faptul că niciunul dintre cele două texte fundamentale nu conține o referire expresă asupra acestui termen. Pentru situația în care o lege a fost trimisă spre reexaminare, Constituția prevede, la art. 77 alin. (3), termenul de 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare în care Președintele este obligat să o promulge. Pentru celelalte cazuri, deci și pentru situația în care legea nu a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, promulgarea legii se face în termen de cel mult 20 de zile de la primire, potrivit alin. (1) al aceluiași articol. Termenele specifice procedurii premergătoare trimiterii
legii spre promulgare sunt reglementate prin Legea nr. 47/1992 , care stabilește, prin dispozițiile art. 15 alin. (2), că, în vederea exercitării dreptului de sesizare a Curții Constituționale, cu 5 zile înainte de a fi trimisă spre promulgare, legea se comunică Guvernului, Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și Avocatului Poporului și se depune la secretarul general al Camerei Deputaților și la cel al Senatului. Potrivit aceleiași norme, în cazul în care legea a fost adoptată cu procedură de urgență, termenul este de două zile. Aceeași soluție juridică se regăsește și la
art. 133 alin. (3) din Regulamentul Camerei Deputaților. Prin Decizia nr. 1.423 din 20 octombrie 2011 , Curtea a reținut că natura juridică a acestui termen este una de protecție a titularilor dreptului de sesizare a Curții Constituționale, spre a se evita promulgarea intempestivă a legii și eludarea, în acest fel, a controlului de constituționalitate a priori. Totodată, pentru a întări finalitatea urmărită prin instituirea acestui termen, Curtea, prin
Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 11 august 2010, a stabilit că, în măsura în care titularii dreptului de sesizare și-au exercitat acest drept în interiorul termenului respectiv, controlul de constituționalitate a priori va fi exercitat chiar dacă decretul de promulgare a fost emis înainte ca aceștia să își fi exercitat dreptul prevăzut de art. 146 lit. a) din Constituție.
Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinseci similare celor formulate de autorul prezentei excepții, Curtea a constatat că, prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010
și
Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010 , ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, a reținut, în esență, că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă, iar diminuarea să se constituie într-o veritabilă restrângere a exercițiului dreptului la muncă. Realizând o examinare a compatibilității dispozițiilor legale criticate cu fiecare dintre condițiile strict și limitativ prevăzute de Legea fundamentală pentru restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, Curtea a constatat că măsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizației/soldei cu 25% constituie o restrângere a exercițiului dreptului constituțional la muncă ce afectează dreptul la salariu, cu respectarea însă a prevederilor art. 53 din Constituție. Astfel, Curtea a statuat că diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei este prevăzută prin
și se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluția legislativă cuprinsă în art. 1 din lege a fost determinată de apărarea "securității naționale", noțiune înțeleasă în sensul unor aspecte din viața statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însăși ființa statului prin amploarea și gravitatea fenomenului. În acest sens, prin
Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat că situația de criză financiară mondială ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională.
Cu privire la proporționalitatea situației care a determinat restrângerea, Curtea a constatat că există o legătură de proporționalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizației/soldei) și scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) și că există un echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la o reconsiderare a acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea considerentele și soluția pronunțată prin deciziile citate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ansamblul său, și, în mod special, ale art. 1 alin. (1) din aceeași lege, excepție ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Botoșani în dosarele nr. 3.678/40/2011, nr. 4.929/40/2011, nr. 3.652/40/2011, nr. 3.653/40/2011, nr. 3.488/40/2011, nr. 3.647/40/2011, nr. 3.451/40/2011, nr. 5.959/40/2011, nr. 3.676/40/2011, nr. 3.471/40/2011, nr. 3.656/40/2011 și nr. 3.628/40/2011 ale Tribunalului Botoșani - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 iulie 2012.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.