Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 11/1999

referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă

prezumat în vigoare

Data actului
9 februarie 1999
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 136 din 1 aprilie 1999
Citat de
1 act
Citează
1 act
Structură
0 articole · 7.656 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol, soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ridicată de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 1998, în prezenta avocatei Eugenia Florescu pentru Kessler Walter, a reprezentantului Ministerului Public și în lipsa lui Damian Ilie, Bota Nicolae și a Societății Comerciale "ReisenbSro Kessler" - S.R.L., legal citați, fiind consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru 21 ianuarie 1999 și apoi pentru 26 ianuarie 1999, pentru 4 februarie 1999 și pentru 9 februarie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 10 martie 1998, pronunțată în Dosarul nr. 485/1998, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, ridicată de Kessler Walter. În motivarea excepției se arata ca textul criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 referitoare la accesul la justiție și ale art. 128 privind folosirea căilor de atac, prin aceea ca soluționarea conflictului de competența prevăzut de acest articol are loc fără citarea părților, iar termenul pentru exercitarea caii de atac împotriva regulatorului de competența curge de la pronunțarea hotărârii. Se susține ca necitarea părților în proces, judecarea procesului în camera de consiliu și nepronuntarea hotărârii în ședința publică echivaleaza cu o veritabila interdicție a accesului la actul de justiție, iar exercitarea recursului în termen de 5 zile de la pronunțare devine iluzorie. Prin notele scrise depuse la dosar se susține, de asemenea, ca textul criticat încalcă și prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare, întrucât necitarea părților în proces inlatura exercitarea efectivă a dreptului la apărare al părților, precum și prevederile art. 126 referitoare la publicitatea dezbaterilor, deoarece judecata în camera de consiliu, fără citarea părților și fără ca hotărârea să fie pronunțată în ședința publică, ar contraveni flagrant acestui principiu. Se mai arata ca dispoziția instituită de art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă este în contradictie și cu art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care, printre altele, prevede că hotărârea trebuie pronunțată în mod public, accesul în sala de ședința putând fi interzis presei și publicului numai dacă publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiției și dacă tribunalul apreciază această măsură ca fiind strict necesară.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera excepția de neconstituționalitate ridicată ca fiind neîntemeiată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, au fost solicitate puncte de vedere președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece hotărârea pronunțată de instanța de judecată în temeiul art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă nu rezolva fondul litigiului. Instanța se pronunța doar asupra competentei de judecare a cauzei, iar părțile dispun de posibilitatea de a ataca prin recurs hotărârea respectiva.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale

atacate, raportate la prevederile Constituției și ale

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă care prevede: "Instanța competența sa judece conflictul va hotărî în camera de consiliu, fără citarea părților, cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca aceasta dispoziție legală încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (2) privind accesul la justiție, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 126 care prevede caracterul public al dezbaterilor și ale art. 128 care reglementează folosirea căilor de atac, precum și prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care stabilesc dreptul la un proces echitabil.

Examinând cauza, Curtea Constituțională constata ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata și ca art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă este neconstitutional în partea care prevede că termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunțarea hotărârii care conține regulatorul de competența. Conform articolului criticat, instanța competența sa judece conflictul de competența hotărăște în camera de consiliu, fără citarea părților. Necitarea părților pentru judecarea conflictului de competența le priveaza de posibilitatea de a cunoaște soluția și data pronunțării ei, astfel încât reglementarea folosirii dreptului de recurs într-un termen ce curge de la pronunțarea hotărârii determina, cel mai adesea, imposibilitatea exercitării dreptului. Se inlatura în felul acesta posibilitatea exercitării efective a dreptului constituțional la apărare reglementat de art. 24, și anume prin folosirea caii de atac, conform dreptului prevăzut la art. 128 din Constituție.

În condițiile existenței celor două excepții de la dreptul comun prevăzute la art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă - și anume, necitarea părților și curgerea termenului de recurs de la pronunțarea hotărârii -, exercitarea reală a dreptului de recurs și, prin aceasta, a dreptului la apărare se poate realiza numai prin aplicarea regulii generale stabilite de art. 301 din același cod, potrivit căreia termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii care este atacată.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Kessler Walter în Dosarul nr. 485/1998 al Tribunalului Sibiu și constata ca dispoziția art. 22 alin. 5 din Codul de procedură civilă, conform căreia termenul pentru exercitarea dreptului de recurs curge de la pronunțarea hotărârii care conține regulatorul de competența, este neconstitutionala.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 1999.

PREȘEDINTELE
CURȚII CONSTITUȚIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.