Decizia nr. 112/2013

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006

pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat, excepție ridicată de Nicolița Varodin și Ana Gheorghiță în Dosarul nr. 47.859/3/2011 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.528D/2012.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 47.859/3/2011, Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006

pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de recurentele Nicolița Varodin și Ana Gheorghiță în cadrul unui litigiu având ca obiect soluționarea cererii acestora prin care solicită, în calitate de urmașe ale unor cadre militare, acordarea indemnizației prevăzute de

art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții constituționale: art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate.

În acest sens, arată că prin sentința recurată s-a adus atingere dreptului de indemnizație prevăzut de dispozițiile de lege criticate, prin neacordarea acestuia, deși, potrivit prevederilor

art. 1 alin. (2) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006 , sunt prevăzute imperativ, expressis verbis, categoriile de urmași care nu beneficiază de aceste drepturi, categorie în care autorii excepției de neconstituționalitate nu se află. De asemenea, sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 15 alin. (1) din Constituție, întrucât nu pot beneficia de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție.

Cu privire la încălcarea art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, arată că dispozițiile de lege criticate instituie o discriminare care are un dublu sens: a) în primul rând, este vorba despre o discriminare între categoriile de urmași, întrucât, în timp ce urmașii soldaților și gradaților voluntari, precum și cei ai personalului civil participant la acțiunile militare beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, autorii excepției - în calitate de urmașe ale cadrelor militare participante la acțiunile militare și care au decedat în aceleași împrejurări - nu beneficiază de aceste drepturi; b) în al doilea rând, autorii excepției consideră că sunt discriminați față de urmașii celorlalte cadre militare care au decedat în același tragic eveniment, în sensul că nu au primit această indemnizație, așa cum au primit urmașii celorlalte cadre militare.

În final, invocă prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, dar și doctrina și literatura de specialitate, cu privire la înțelesul noțiunii de "discriminare".

Curtea de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Cu privire la dispozițiile art. 15 alin. (1) din Constituție, apreciază că autorilor excepției nu li s-a refuzat recunoașterea unui drept consacrat prin Constituție sau prin alte legi. Dimpotrivă, textul de lege criticat nu le recunoaște un astfel de drept.

În ceea ce privește dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție, instanța apreciază că există o diferență de tratament între urmașii cadrelor militare, pe de-o parte, și urmașii soldaților, gradaților voluntari și ai personalului civil, pe de altă parte. Această diferență este, însă, prevăzută de lege, într-un mod accesibil și previzibil, întrucât, potrivit

art. 24 din Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, "Urmașii cadrelor militare în activitate și ai celor în rezervă, mobilizate sau concentrate în unități militare, decedate în timpul și din cauza serviciului ca urmare a unor acțiuni militare, accidente, catastrofe sau a unor acte de devotament excepțional ori a unor misiuni în cadrul forțelor internaționale destinate menținerii păcii ori constituite în scopuri umanitare, au dreptul la o pensie egală cu solda lunară pe care cadrele militare au avut-o la data decesului, care se actualizează potrivit prevederilor art. 11."

Or, atât prevederile de lege criticate, cât și

art. 24 din Legea nr. 80/1995

au același domeniu de aplicare în ce privește situațiile care pot da naștere drepturilor pe care le reglementează, în ambele cazuri fiind vorba de acordarea unor drepturi urmașilor celui decedat în anumite împrejurări enumerate de textele de lege. Drepturile acordate urmașilor în cele două cazuri sunt comparabile din punct de vedere al finalității și întinderii, raportându-se la "solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data producerii evenimentului" [ art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006 ], respectiv la "solda lunară pe care cadrele militare au avut-o la data decesului" ( art. 24 din Legea nr. 80/1995 ).

Așa cum rezultă din actele dosarului, autorii excepției de neconstituționalitate beneficiază de pensia prevăzută la

art. 24 din Legea nr. 80/1995 .

Prin urmare, excluderea urmașilor cadrelor militare de la plata indemnizației prevăzute de

art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006

este o măsură proporțională cu scopul urmărit, întrucât în privința acestora există deja reglementat un drept similar.

În schimb, pentru soldații, gradații voluntari și personalul civil nu este reglementat un astfel de drept. Astfel,

Legea nr. 384/2006

privind statutul soldaților și gradaților voluntari prevede în art. 20 doar posibilitatea acordării unei despăgubiri, drept prevăzut și pentru cadrele militare în

art. 21 din Legea nr. 80/1995 . De altfel, autorii excepției au beneficiat de o astfel de despăgubire, în conformitate cu

Hotărârea Guvernului nr. 1.190/2005 .

În consecință, în opinia instanței, diferența de tratament este justificată de necesitatea evitării acordării, în favoarea urmașilor cadrelor militare, de două ori a aceluiași drept, fapt ce ar crea premisa nașterii unei situații discriminatorii, dar, de această dată, în detrimentul urmașilor soldaților, gradaților și personalului civil. Măsura restrângerii domeniului de aplicare a dispozițiilor de lege criticate este una proporțională și contribuie la menținerea unui echilibru între interesele în prezență, precum și a echilibrului mai larg între interesul privat (de a fi indemnizat corespunzător într-o situație excepțională) și cel general (de a păstra egalitate în drepturi).

Referitor la art. 44 din Constituție, instanța nu apreciază ca fiind întemeiată susținerea autorilor excepției de neconstituționalitate, deoarece aceștia nu au fost privați de un drept.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Guvernul apreciază că, fiind vorba despre indemnizații cu caracter reparator, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.087/2008 , legiuitorul are deplina competență de a stabili condițiile și criteriile de acordare ale acestora. Pe de altă parte, măsura criticată se aplică tuturor subiecților de drept prevăzuți în ipoteza normei legale, fără privilegii sau discriminări.

Totodată, arată că și urmașii cadrelor militare decedate ca urmare a unor acțiuni militare beneficiază de măsuri reparatorii, și anume despăgubiri acordate potrivit

art. 21 din Legea nr. 80/1995 .

În final, consideră că susținerile autorilor excepției vizează mai degrabă modificarea dispozițiilor de lege criticate, astfel încât dreptul la acordarea indemnizației reparatorii lunare să le fie acordat și urmașilor cadrelor militare decedate în urma participării la acțiuni militare, criticându-se astfel o omisiune legislativă și, în consecință, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, acestea instituie un tratament juridic diferit, care este justificat în mod obiectiv și rezonabil, pe de-o parte, de categoriile diferite de persoane vizate, iar, pe de altă parte, de existența unei reglementări distincte prin care se instituie prestațiile sociale pentru categoriile de persoane menționate. Invocă în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 213/2004 .

Totodată, consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin nici celorlalte prevederi constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006

pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 3 noiembrie 2006, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 111/2007 , cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile criticate au următorul conținut: "(1) Urmașii personalului armatei decedat ca urmare a participării la acțiuni militare beneficiază de următoarele drepturi: [...] b) o indemnizație lunară egală cu solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data producerii evenimentului care a cauzat decesul, care se actualizează potrivit legii, pentru urmașii soldaților și gradaților voluntari, precum și ai personalului civil, care nu realizează venituri din salarii sau din activități independente indiferent de numărul acestora;".

Autorii excepției susțin că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în fața legii și art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține următoarele:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006

reglementează acordarea unor drepturi personalului armatei participant la acțiuni militare și urmașilor celui decedat. Potrivit art. 2 din acest act normativ, sintagma "personalul armatei" cuprinde "cadrele militare, soldații și gradații voluntari, precum și personalul civil care participă la acțiuni militare, în mod individual sau colectiv".

Dispozițiile de lege criticate reglementează - pentru urmașii soldaților și gradaților voluntari, precum și ai personalului civil decedat ca urmare a participării la acțiuni militare, urmași care nu realizează venituri din salarii sau din activități independente - dreptul la o indemnizație lunară egală cu solda lunară brută/salariul de bază brut pe care cel decedat l-a avut la data decesului.

Drepturile urmașilor cadrelor militare sunt prevăzute în

Legea nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 20 iulie 1995, cu modificările și completările ulterioare.

Prin urmare, Curtea reține că, în ceea ce privește drepturile urmașilor personalului care a participat la acțiuni militare, există două reglementări,

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006

și

Legea nr. 80/1995 , care se aplică unor categorii distincte de beneficiari.

Referitor la critica de neconstituționalitate privind încălcarea art. 16 din Constituție, Curtea reține că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În acest sens este

Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.

În același sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere (în acest sens sunt hotărârile din 23 iulie 1968 și din 13 iunie 1979, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Marckx împotriva Belgiei, paragraful 33).

Aplicând aceste principii la speța de față, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate nu instituie discriminări - cu privire la dreptul urmașilor celui decedat - între urmașii cadrelor militare, pe de-o parte, și urmașii soldaților, gradaților voluntari, precum și ai personalului civil, pe de altă parte, deoarece celor din prima categorie le sunt aplicabile alte reglementări cu conținut similar, neexistând între cele două categorii o diferență de tratament juridic în ceea ce privește acordarea unor drepturi bănești.

De altfel, așa cum arată și instanța de judecată care a sesizat Curtea Constituțională, autorii excepției de neconstituționalitate - urmași ai unor cadre militare - beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute în

Legea nr. 80/1995 .

În final, Curtea constată că dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (1) potrivit cărora cetățenii beneficiază de drepturile și de libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea și ale art. 44 alin. (1)-(3) privind dreptul de proprietate privată nu sunt încălcate prin normele de lege criticate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8^5 alin. (1) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2006

pentru recunoașterea meritelor personalului armatei participant la acțiuni militare și acordarea unor drepturi acestuia și urmașilor celui decedat, excepție ridicată de Nicolița Varodin și Ana Gheorghiță în Dosarul nr. 47.859/3/2011 al Curții de Apel București - Secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2013.